Razne de Emil Cioran: Recenzie

emil-cioran__razne__973-50-3845-8-785334234239Mulțumiri trimise către Libris, o librărie online cu numeroase cărți online.

Emil Cioran a fost un autor român, recunoscut pentru scriierile sale filosofice  în limba română și nu numai.

‘Razne’ ne oferă o nouă incursiune în mintea lui Cioran într-un mod cât se poate de intrusiv. Gândurile erodează mintea filosofului,sensul vieții este tot mai arid, iar depresia se descompune într-o ‘genialitate negativă a sinuciderii’.

Părerea mea:

Ajunsă la o a doua carte a lui Cioran încep, rând pe rând, să-i ‘savurez’ tot mai mult scrierile. Acest noian de gânduri haotice, dar perfect sintetizate exprimă incapabilitatea firii omului de a face ceva în fața finalității absolute a morții.

‘Creația și distrugerea sunt direcții diferite ale aceleiași substanțe ce se afirmă destrămându-se.’

Mitologic vorbind, tot acest ciclu al creației și distrugerii l-am putut asocia cu Zeii hinduismului; în hindusim avem 3 părți ale aceleiași monede, echilibrul jucând un rol important în închegarea creației și distrugerii. Brahma, Zeul creației, Vishnu, Zeul echilibrului și Shiva, Zeița disttrugerii, reprezintă un tot repetitiv, odată cu distrugere apare și purificarea, iar o lume nouă se formează.În roman avem lipsa unui echilibru și o moarte care nu poate aduce o resintetizare a sinelui.

O altă trimitere către mitologie o face chiar prezența Soarelui, reprezentată ca ultima șansă a depresivului de a vedea lumea, Soarele apare ca nostalgie și iluzie. Odată cu dispariția acestuia ajungem la un sfârșit (sau o Apocalipsă, cum vedem în multe mitologii).

‘Ultima nostalgie: a te ducela fund cu soarele’

În toată cartea am observat o finalitate continuă, perpetuă în fiecare gând, acțiune sau idee. Declinul nu apare treptat, ci este înfățișat în toate formele sale, de la început până la final. 

Am găsit câteva idei care m-au intrigat pe parcursul lecturării: ideea de suferință pentru ccf3f5002668440ec3d301300bcd24d6.jpgconștientizarea propriei fragilități și existențe și neutralizarea propriei noastre existențe prin moarte (și modul cum fiecare acțiune ne duce mai aproape de aceasta). 

Finalul a fost reliefat de ideea tematică a morții. Mai nuanțat, ultimul paragraf al textului ne vorbește despre renunțare și modul în care suntem legați de lucruri, viața fiind ‘(…) moartea zilnică a Convingerii’.

Un motiv principal pentru care continui să citesc Cioran este faptul că anumite idei și modul în care sunt afișate mi se par de-a dreptul interesante, ajungând să mă intrige mai devreme sau mai târziu. Un alt motiv este chiar stilul de scris. Cioran, pentru mine, a devenit ‘desertul’ de dinainte de culcare: câte 10 pagini citite și recitite pentru o aprofundare cât se poate de serioasă. Cioran a devenit un stimulent.

‘Tot ce nu are un accent de durere- o privire, o vorbă, o carte sau o voce- mă plictisește de moarte.’

Modul în care sunt explicate anumite acțiuni sau stări îți dă posibilitatea unei noi idei asupra unui lucru. Ar fi absurd să spun că am fost de acord cu tot ce a înșirat Cioran printre acele notițe pline de moarte și suferință. Ba chiar am fost surprinsă să văd discrepanța vizibilă dintre propriile mele idei și cele expuse de Cioran.

Cred că ‘Razne’ este genul de carte în ale cărei paragrafe trebuie să te regăsești pentru o înțelegere deplină. Am încercat să extrag doar ce m-a intereasat și, din acest motiv, probabil mi-a plăcut atât de mult; am lăsat totul la nivelul de ‘idee’ și nu de adevăr absolut.

În ultimul timp am citit câte ceva despre viața lui Cioran și cred că ‘Razne’ este o parte semnificativă din viața acestuia. Recomand cartea celor care iubesc filosofia și care sunt plăcuți impresionați de această duritate nativă a existențialismului.

Cartea poate fi comandată de AICI.

Yuki

Obișnuiam a fi un eu

Obișnuiam a scrie noaptea. Obișnuiam a nu scrie. Obișnuiam a nu fi. 

Și apoi pânze de păinajen și prea eu. Și apoi un album cu o singură piesă și prea eu. Amorțeala firii, dar nu a ta. Amorțeala unui Zeu, dar nu a ta. Totul al lor, dar nu al tău. 

Obișnuiam a scrie despre al meu, dar apoi nu am mai fost un eu. 

Bazaconii ce se plimbă și se închină la perete, o Yuki și niște pânze de păianjen.Și bazaconiile se reped spre alte firi și le înghit cu poftă. Obișnuiam să mănânc cu aceeași poftă nemurirea, dar neființa de a fi e mai multă și mai puternică. 

Când ești neființă îți înghiți propriile pofte iluzorice. Iar eu,azi, sunt doar poftă. Poftă de absolut. Poftă de vid. Poftă de a nu mai fi. Poftă și pofte, dar niciodată un tu. Chiar și un tremur este controlabil în fața poftei continue, cancerigene.

Distruge tot până găsești un absolut și întorce-te pentru a repeta până o să-ți obosești firea. Distruge creația prin a creea altceva și apoi continuă să distrugi. De ce?

Răspuns: Pentru a fi o fire.

Yuki

Concurs!

Prietenii de la Bibliocărți mi-au oferit o carte pentru concurs! Cu această ocazie țin să le mulțumesc pentru colaborare!

Premiul este  cartea ‘Zavera îngerilor’ de MIhail Soare!

Zavera-îngerilorde-Mihail-Soare.jpg

Ce trebuie să faceți pentru a intra în posesia cărții?

-Like paginilor de Facebook: Blogu’ lui Yuki și Bibliocărți

-Răspundeți la întrebarea: ‘Care a fost ultima carte citită?’

Numele cu care ați dat like și răspunsul la întrebare trebuie să se găsească într-un comentariu!

Deadline: 29.09.2016

Câștigătorul va fi ales cu random.org.

Yuki

Esența de a cărturi omul

Pe unii îi iau și îi disec acasă, la alții nici nu mă gândesc a doua oară, pe unii îi cojesc pe loc, iar unii sunt atât de acolo încânt nici nu aș putea vorbi despre ei. Cel din urmă e doar o persoană pe care nu am putut-o ‘cărturi’ în ceva atât de mic. 

Mereu am urât stângăcia din boală și fețele tâmpe și spuma clișeică a lumii.Și mereu am găsit perfecțiune într-un triumf de-al morții sau într-un țipăt. Prima oară era bâzâită de muște și le-am spus tuturor că am țipat și m-am speriat, dar adevărul este că acea conștientizare a trupului mort m-a fascinat și m-a umplut de viață. Unii admirau munții în acel timp, eu o admiram pe ea.

Prima oară când am găsit perfecțiune în țipăt a fost atunci când am auzit-o pe ea. Unii admirau munții în acel timp, eu o admiram pe ea. Iar acum știu că perfecțiunea se va găsi mereu în acele două locuri, așteptând să o accesez mereu și mereu. Cum poate un perfecționist să nu-și acceseze perfecțiunea maladiei?

Răspuns: prin propria-i inexistență.

Yuki

7 filme într-o vară

De ceva timp nu am mai recomandat niciun film, așa că mi-am propus să fac o listă cu filmele văzute de mine vara aceasta. Îmi plac filmele destul de mult, acum doi ani urmăream cel puțin 3 filme pe săptămână, acum am ajuns să urmăresc cel mult 3 filme într-o lună. Nu știu exact dacă este problema timpului, sau pur și simplu încerc să fac o armonie între seriale-animeuri-filme.

Ordinea este cronologică.

 

1.Boyz n the Hood (1991): Crimă/Dramă

Boyz_n_the_Hood

Povestea ne prezintă situația negriilor din sudul L.A.-ului: de la lupte stradale între găștii, supradoze de droguri și crime până la dorința unor tineri de a intra la facultate și a pleca de acolo. Filmul este destul de realist în esență, prezentând succint evenimente pline de semnificație și făcând o analiză implicită a stilului de viață din anii ’80.

Notă: 4/5

2.Closer (2004): Dragoste/Dramă

ocml2PiclZHpIy1MvT2mvGSJFpH

2 cupluri puse în paralel, în primă fază, ajung să se intersecteze prin intermediul fetișurilor, pasiunilor sau chiar prin intermediul unui accident. Aceștia trăiesc cu numeroase nemulțumiri ale vieții de cuplu, ca într-un final să ajungă să se înșele între ei. Nu știu cum de mi-a plăcut atât de mult filmul ăsta; o combinație de Natalie Portman și Julia Roberts și un final cât se poate de imprevizibil.

Notă: 3.5/5

3.American Beauty (1999): Dramă

american_beauty_mena_suvari

Lester ajunge să facă o pasiune bolnăvicioasă pentru prietena fiicei lui în urma unei crize existențiale prin care nu-și mai găsește locul. Filmul este o ‘Lolita’ rescrisă în urma căreia nu putem observa un progres din partea personajelor, dar care urmărește diferite probleme cu care se confruntă atât tinerii cât și adulții.

Notă: 4/5

4.Pulp fiction (1994): Crimă/Thriller

pulp+fiction+image

3 povești se reunesc într-o antologie plină de umor: unde un dealer de droguri, un boxer, un tip întors din străinătate și un iubitor de hamburgeri trebuie să facă față luptelor între găști și tentației de a se fura între ei. O comedie la care am râs destul de mult, cu semnificație pe alocuri și anumite scene pe care abia aștept să le revăd.

Notă: 5/5

5. The dreamers (2003): Dramă/ Dragoste

200_s.gif

Un tânăr pasionat de filme leagă o prietenie neconvențională cu un frate și o soră. Pe fundalul anului ’68 au loc proteste și revoluții, iar tinerii noștri ajung să reproducă scene din filme vechi pentru propriul amuzament. Este unul dintre cele mai bune filme văzute în ultimul timp, plin de semnificație, ilar, ciudat, cu o atmosferă absolut genială!

Notă: 5/5

6.  Amy (2015): Muzică/Documentar

amy-xlarge

Viața lui Amy Winehouse este revizuită, de la primele sale concerte de jazz până la dependența de droguri și moartea sa. Mi-a plăcut foarte mult regia, modul în care au fost amintite anumite lucruri despre Amy, filmările, interviurile și explicațile date de oamenii ce i-au fost apropiați.

Notă: 4/5

7. A walk among tombstones (2014): Crimă/Dramă/Mister/Thriller

Tombstones-618x400

Matthew este angajat de către un dealer de droguri să investigheze un caz de crimă; brusc tot mai multe cazuri ies la lumină, iar soțiile dealerilor ajung să fie ține principale în acest joc. A devenit o tradiție să văd filme cu Liam Nesson împreună cu familia, nu sunt extraordinare, dar sunt destul de bune cât să te țină în priză.

Notă: 3.5/5

 

Cam acestea au fost filmele urmărite de mine vara asta, abia aștept să revin cu o postare asemănătoare sau cu o recomandare de film! Voi ce filme geniale ați văzut în ultimul timp?

Yuki

Regii timpului de Laura Nureldin: Recenzie

Coperta_Regii-timpuluiMulțumesc Alex pentru exemplar!

Alex este un fizician ce reușește să inventeze o mașină a timpului ce te poate purta în orice perioadă a istoriei. Mora, prietena acestuia, este una dintre primele persoane care folosește mașinăria, iar printr-o eroare de calcul aceasta se trezește brusc în Persia Antică, unde Xerxes, Rege al Tuturor Lumilor, este în căutarea următoarei regine. 

Mora este luată pe neașteptate și dusă în palatul regelui drept pretendentă la tron. Și ce se întâmplă în momentul în care lui Xerxes ajunge să-i placă de Mora, iar el este adus într-un L.A. al secolului XI?

Părerea mea: 

Laura Nureldin reușește să compare și să aducă la un loc două lumi complet diferite: pe de-o parte un cartier bogătaș din L.A., iar pe de altă parte să ajungem în cetatea Susa din Persia Antică. Diferențele sunt majore, chiar hipnotice: Mora este prinsă într-un cerc de evenimente ce vrea să se încheie cu asasinarea regelui, iar nevoia de a schimba istoria este iminentă. Evoluția femeii în timp, de la statutul de sclavă sexuală sau femeie casnică la o ‘voce’ ce poate conduce hoarde de oameni, este pe cât de surprinzătoare pe atât de bine analizată și infiltrată în contextul unei iubiri ce sfidează timpul și spațiul. 97558bbf8aea5368b2002213023490b5

Imaginea de ansamblu a locurilor și oamenilor este destul de superficială, punându-se mai mult accent pe tentative de asasinat, sentimente și decizii ce nu par a influența istoria într-un fel sau altul. 

Am fost impresionată să văd cum Mora a fost o transpunere vie a reginei Persiei Antice, dar și  de modul în care un om reușește de multe ori să schimbe mentalități . Scrisul a fost cursiv, chiar plăcut la lecturare după o zi lungă. 

Am avut probleme cu partea științifică a cărții, și când mă refer la ‘probleme’ mă refer la faptul că aș fi dorit o explicație privind modul cum Mora poate schimba trecutul, dar asta nu influențează prezentul și modul cum tu poți călători înainte de nașterea mașinii timpului. Lucruri care sunt imposibile în momentul de față al evoluției. 

Lucrurile mi s-au părut superficiale pe alocuri, iar problemele cu care se confruntau cei doi erau rezolvate extraordinar de repede. Fnalul a fost previzibil din moment ce Mora este super-women varianta L.A/Persia Antică, erou care poate rezolva totul și să-i facă pe toți fericiți. Acțiunea a luat-o la vale de multe ori, reușind să te țină lipit de carte, dar cu sacrificiul unui final adus mult prea repede în scenă. 

Mi-ar fi plăcut să văd o imagine de ansamblu a Persiei și a ritualurilor care aveau loc. Ar fi fost chiar interesant să vedem părerea Morei asupra tradiților de acum 2500 de ani. Atmosfera a fost destul de prielnică; chiar mi-a plăcut, pe alocuri, intervenția Morei în părerile Consiliului și tonul destins al convorbirilor. Chiar aș vrea să citesc non-ficțiune istorică bazată pe ritualurile Persiei Antice, așa o să pot face o comparație și mai bună între Xerxes privit de istorici și Xerxes privit de autoare.

Chiar mi-a plăcut modul în care am fost acaparată de poveste. La sfârșitul cărții am ascultat o compoziție de-a lui Handel care mi se pare că se potrivește perfect cu finalul:

Cartea o puteți comanda de pe site-ul editurii Herg Benet.

Yuki

 

Post-transfer

A trecut mai bine de un an de când am renunțat la o ea în schimbul a ceva mai mult.Și totul a fost atât de mult când era ea și totul e atât de plin și gol acum. Aseară m-am întrebat pentru prima oară dacă nu cumva totul e un fals, iar ea a fost mereu doar un transfer ordinar.Creierul uită o persoană în 6 săptămâni. Am sfidat creierul și rațiunea și am uitat-o când mi-am dat seama că noi eram un fals. Și mă bucur atât de tare că am fost punct în proză cândva și că am avut controlul de a opri impulsul. 

Cu cât control am rămas azi? Cu tot. Cu câtă perfecțiune am rămas? Cu toată. 

Astăzi înghit Cioran și Amy și Munch; iar ei ocupă totul. Tu, Klimt, cât de erotic ai fost când ai murit? Iar eu cât de erotic am trăit?

Răspuns: cât tot. 

Yuki

The Book Gif Tag

Neaţa cititori! Daria mi-a lăsat un tag super mişto în care trebuie să asociez 10 cărţi (date de ea) cu 10 gif-uri. Mi s-a părut super interesantă ideea și mi-a luat o grămadă să găsesc gif-uri care să se potrivească.

1. „Altfel…şi totuşi Alice” 

4a195645de5204c376db58d05c6c62ad

2. „În noapte”

tumblr_oc013j8Cb51uc7va9o1_500

3. „Valuri de viață”

3d4e37a571d94b7df48ad92164aa5e73.jpg
4. „Sertarul cu ură”

0d0b48b2164f26684038377a3be66078

5. „Hobbitul”

649b1683623f805864e3a7e008910c18
6. „Zona zero”

0e634c589d590c392772420db11e69f2

7. „Dama de pică şi alte proze”

45b4e36d555ca184502130f8249354c2
8. „Un veac de singurătate”

6c9cc71c4411ef34d88ec2c81c100d85.gif
9. „Lolita”

tumblr_njriyb9Xcl1tvnuswo1_500

10. „Portretul lui Dorian Gray”

85e1f03e700fb267a67e9eb97cc7d377

Iar pentru cei care doresc să facă tag-ul vă aștept comentariile mai jos, unde o să vă dau 10 titluri de cărți citite de voi (:

Yuki

Cugetări spasmodice #1: Alice denaturată

Cândva participam la concursuri pentru lozul câştigător, dar niciodată nu reuşeam să iau ceva. De ce? Pentru că scriam despre lucruri mult prea mari ca să iau ceva atât de mic în schimb. 

Aşa că am continuat să particip pentru a repara gândirii şi am ajuns să repar tot ce e în jur, ca într-un final să-mi dau seama că nimeni nu o să-mi citească din Alice pentru că ei nu cunosc importanţa lui Alice. Alice era filmul văzut la primul concurs câştigat, locul unde am câştigat o mască şi o diplomă şi un tipar. Şi am scăpat de toate pentru a vorbi despre mine, iar atunci când am făcut-o pentru prima dată oamenii au fost monştrii şi boli. Alice este singura mea legătură cu ce a fost înainte.

Şi au rămas aceeaşi, iar blogul a fost divin şi încă este. Iar dacă voi ajunge vreodată să scriu tipare atunci aş prefera să nu mai scriu deloc, să mă comprim în nimic. Iar dacă voi ajunge vreodată un tipar al societăţii atunci aş prefera să mă comprim în nimic. Iar dacă nu voi mai scrie voi exista în pace, ce scenariu grotesc şi perfect plauzibil (ca un spasm post-mortem)! Şi nu suntem toţi doar spasme, compulsii şi liniştea premeditării? Ce zgomot fără sens!

Yuki