Dragostea e un cîine venit din Iad de Charles Bukowski: Recenzie

dragostea-e-un-ciine-venit-din-iad-61-de-poeme-erotice_1_fullsize.jpgMulțumesc Libris pentru exemplar! Libris este o librărie online cu numeroase cărți online, de unde vă puteți comanda cărți de beletristică scrise de Charles Bukowski și nu numai.

Bukowski este unul dintre cei mai citiți poeți americani, în antologia ‘Dragostea e un cîine venit din Iad’ avem o serie de poezii ce prezintă dragostea sub diferite forme. Bukowski este un proscris încă de la început; sensibilitatea întrepătrunde ignoranța, iar cititiorul ajunge într-o lume în care femeia este centrul fericirii sau, după caz, al nefericirii autorului. 

Părerea mea: 

Bukowski este al naibii de bun! Încă de la primele pagini dăm de un Bukowski frustrat, un Bukowski ce își caută fericirea în tot mai multe femei: înalte, cu picioare frumoase, bătrâne, provocatoare; așteptând de fiecare dată ca cineva să se întoarcă la el. Încă de la început am simțit că mă regăsesc în câteva dintre gândurile lui Bukowski, din prima poezie ni se spune cât se poate direct ce părere are autorul cu privire la poezie: 

”Observ că am făcut mulți poeți

dar prea puțină

poezie.”

Stilul mi s-a părut unul nostalgic, melancolic, sunt poezii care au nevoie de timp pentru ‘a se digera’ și sunt poezii care tind să se citească repede, peste care ajungi să sari cu privirea. Mi-au plăcut cele greu de digerat, care te făceau să lași cartea jos pentru câteva momente și care te făceau să te regândești la ceea ce tocmai ai citit. Poezia trebuie să disturbe cititorul, iar Bukowski reușește din plin să facă asta. 

O poezie care mi s-a părut de o finețe extraordinară este ‘oamenii ca florile’. Mi s-a părut una dintre cele mai sincere și profunde poezii citite de către mine, o poezie în care Bukowski a extras orice urmă de deznădejde pe care o avea și a lăsat doar tandrețea lumii: 

”polițiștii și-au predat

insignele

soldații și-au aruncat

armele

nu mai avem nevoie de pușcării

sau de ziare de ospicii sau de

lacăte pe uși.”

Poemul ‘bere’ m-a impresionat la fel de mult ca ‘oamenii ca florile’.  Știu că îl citisem acum câțiva ani în original (‘beer’), nu pot spune că pe atunci îmi plăcuse. Acum mi s-a părut un poem trist, genul de poem care îți dă o stare de goliciune.

În dreptul fiecărui poem există un desen realizat de Dumitru Gorzo, un renumit pictor român. Dumitru Gorzo mi s-a părut că a pus foarte mult accent pe erotism în desenele sale. În mintea mea exista o imagine complet diferită față de ce vedeam în fața ochilor, aveam imagini mult mai șterse și accentul era pus mult mai mult pe suferință. Mi-au plăcut și reprezentațiile din carte, cu toate că nu mi s-au părut cele mai potrivite. 

Mai jos o să las câteva dintre ilustrații: 

DSC_0278.JPG

DSC_0280.JPG

DSC_0281.JPG

DSC_0279.JPG

Poeziile au reușit să mă facă să mă regândesc la anumite lucruri, am găsit poeme geniale și niște idei incredibile. Poemele lui Bukowski te mișcă într-un fel sau altul, te fac să trăiești alături de autor și să-i înțelegi capriciile. Vreau să ajung să-i citesc toate poemele și romanele! Am făcut și un video cu poemul ‘singur cu toată lumea’ (unul dintre preferatele mele din ‘Dragostea e un cîine venit din Iad’):

Recomand cu încredere poeziile lui Charles Bukowski!

Cartea poate fi comandată de AICI!

Yuki

Bitis caudalis #4: Paradă paradă

Bungee-jumping. În realitatea realităţii altuia. În capul piciorul ochiul altuia. Simţind cum se scurge pe tine. Alt puroi. Din altă minte. Căci puroiul vine din bitis caudalis-ul fiecăruia. Şi la sfârşit întrebarea:

‘domnule şarpe, care este bitis caudalis-ul meu?’

‘nu ştiu nu ştiu nu ştiu’ îmi spune cu ochii plini de roşu

Îşi îngroaşă vocea. Venele pulsează. Iar limba i se despică în două. Sâsâitură.

‘domnule şarpe, sunteţi bine sănătos?’

Zâmbeşte ca în reclame. Cu dinţii până la cer şi înapoi: ‘Ca nou.’

Pip. Pap. Padap.

În seara asta sau poate că ieri am uitat de şerpi. Poate că asta a fost acum o lună. Niciodată nu am ştiut cu exactitate. Omul se mănâncă pe sine. Iar dintr-un colț regele Bitis țipă:

‘Arta a murit! Și voi ați omorât-o!’

Iar asta mă trezește. Îmi iau membrele, îmi deschid ochii, mă ridic din grămadă de șerpi, îi calc în timp ce trupul îmi e scăldat în puroiul lumii. Îmi retez limba în două ca să pot vorbi cu regele. O durere surdă în limbă în timp ce despicătura scoate un singur sâsâit:

‘BLASFEMIE ADUSĂ ȘERPILOR!’

 Iar regele Bitis mă aude. Și mă trimite în deșert. Pentru 40 de ani, să rătăcesc până când o balenă mă va lua în burta ei pentru 3 zile. Dar balene în deșert nu sunt, și nici alți șerpi cu care să vorbesc. 40 de ani stau și mă plimb prin nisipuri. Caut o scăpare, dar de fiecare dată dau de același arbust și mă plimb în același cerc.Așa că după 40 de ani mă opresc sub o dună și mă încolăcesc. Îmi turtesc coada sub propria greutate și o prind cu putere. Îmi înghit coada în timp ce ceilalți șerpi venerează un rege fals. Astăzi, șarpele din mine  a ieșit, iar omul o să spargă cercul deșertului devenind el un cerc. Așa că mă înghit. Totul se termină cu primul cerc al lumii. Culminând cu harakiri-ul lui Ourobros.

S U N T  O  S F E R Ă.

Yuki

Sângele vraciului de Joseph Delaney: Recenzie

sangele-vraciului-cronicile-wardstone-vol-10_1_fullsize.jpgMulțumesc editura Corint pentru volum!

Tom Ward este al șaptelea fiu unui al șaptelea fiu. De această dată, împreună cu niște aliați puternici, Tom ajunge să se confrunte cu vrăjitoarele din România. Într-o luptă aprigă dintre forțele întunericului și vraci, John Gregory dispare, iar Tom trebuie să-l găsească pe magistrul său cu orice preț.

Perioada în care Diavolul trebuie priponit se apropie tot mai repede, iar Tom deja începe să se gândească la sacrificiile pe care va trebui să le facă. Vor reuși Vraciul și ucenicul său să iasă din belele și să-l priponească odată pentru totdeauna pe Diavol? 

Părerea mea:

Posibil unul dintre cele mai bune volume din serie, mai antrenant ca de obicei, cu mai mult suspans și cu aceleași personaje interesante cu care Joseph Delaney ne-a obișnuit. De această dată, Tom Ward descoperă află pentru prima dată metoda prin care ar putea să-l priponească pe Diavol, iar asta necesită la rândul său un sacrificiu. Va reuși Tom să sacrifice ce iubește într-o încercare de a eradica răul din lume?

În ‘Sângele vraciului’ avem ceva mai multă mitologie ca de obicei, vrăjitoarele din România sunt niște adversari de temut pe care Tom va trebui să învețe să-i învingă. Asta m-a intrigat, partea de noutate. În momentul în care o serie ajunge să depășească 10 volume, autorii o dau într-o lălăială ce este interpretată cu plictis de către cititori. Și în ‘Cronicile din Wardstone’ s-a instaurat puțin plictisul pe la începutul romanul, voiam mai mult, iar Joseph Delaney a știut să condimenteze întreg romanul în așa fel încât cititorul să devină curios. Întrebările care-mi vin în minte după lecturarea încă unui roman din serie sunt: ‘Ce se întâmplă cu Alice?’, ‘Când vor reuși să-l priponească pe Diavol?’, ‘Cum se va termina toată povestea?’.

Partea de mitologie românească a fost diferită față de ce am citit până acum. Singurul element cunoscut a fost ideea de moroi și vampiri, restul cred că a ținut strict de imaginația autorului. Stilul de scris rămâne impecabil, iar acțiunea este antrenantă. 

Recomand seria tuturor!

Cartea poate fi comandată de AICI.

Și trailerul primului film din serie: 

Yuki

Târgul de carte sf&fantasy: Final Frontier #6

afis Final Frontier 6 - FS 2.jpgCrezi tot ce vezi la Final Frontier #6 – singurul Târg de Carte SF&Fantasy pe 1 și 2 aprilie la Casa Artelor

În week-endul 1-2 aprilie acceptă provocarea și vino de Ziua Păcălelilor la Final Frontier să descoperi lumile imaginare devenite realitate.  Fără glume, ediția numărul șase a singurului târg de carte SF & Fantasy va avea loc între orele 11:00 și 19:00 la Centrul Cultural Casa Artelor  (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti), partenerul nostru de eveniment.

 Am pregătit pentru tine cele mai noi apariții dar și volume la prețuri speciale de la editurile pasionaților de SF & Fantasy (Nemira, Paladin, Corint, Millenium, Herg Bennet, Tritonic, Crux), board games de la Red Goblin, benzi desenate și figurine de la HAC!BD. Volumele în limba engleză vin de la Books Express iar romane polițiste de la Crime Scene Press. Cei mai cunoscuți autori români de SF&Fantasy vor fi alături de noi cu lansări de carte și paneluri interactive. Invitatul special al târgului Final Frontier #6 este scriitorul Dan Doboș.

De 1 Aprilei granița dintre realitate și imaginație se estompează, așa că vei avea parte la Final Frontier #6 de experiența completă. Cavalerii Jedi și elfii din Stăpânul Inelelor au făcut un salt din paginile cărților în realitatea imediată, iar dacă vrei să te alături lor, avem pentru tine obiecte fan art de la Nyx Art și Wizart Room care să te transforme într-un personaj fantasy. Pentru cei curajoși transformările pot fi și mai șocante, vino la târg pentru demo-ul de machiaj SF făcut de Alina Diana Crisu și echipa.

 Nici atelierele de la târg nu se lasă mai prejos în demascarea lumilor fantastice și îți oferă informații importante: învață să faci benzi desenate cu Vlady, află totul despre anime cu Alice și călătorește în spațiu la atelierul de Astronomie cu Adrian Sonka, lector Fundația Calea Victoriei. Micii învățăcei în ale SF-ului sunt așteptați la atelierele de robotică ale Academiei inventează.ro.

De data aceasta nu i-am uitat nici pe cinefili care au ocazia să urmărească un scurtmetraj semnat de scriitoarea Doina Ruști și să participle la o sesiune de Q&A.

Stai cu ochii pe Final Frontier.ro și nu uita de Evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți.  #FF6

Când: 1-2 aprilie 2017

Unde: Centrul Cultural Casa Artelor  (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti)

Program: 11:00 – 19:00

Un eveniment marca Bookblog.ro  

Yuki

Sfârșitul copilăriei de Arthur C.Clarke: Recenzie

978160.jpgMulțumesc Libris pentru exemplar! Libris este o librărie online cu numeroase cărți online, de unde vă puteți comanda cărți sf&fantasy scrise de Arthur C.Clarke și nu numai.

Sunt o specie nemaivăzută, dezvoltată pe plan intelectual, tehnologic și militar, care aduce Pământul într-o nouă era de prosperitate. Li se spune Overlorzi și sunt protectorii Pământului. Dar ce poate ascunde o specie extraterestră? Și de ce aceștia ar ajuta la prosperitatea unei alte specii?

‘Îngrozitor de logic, plauzibil și straniu de profetic. Clarke este un maestru.’

Los Angeles Times

Părerea mea:

Nu sunt o adeptă a sf-ului. Nu pot spune că m-a impresionat vreo carte sf în mod special, dar această carte a fost surprinzătoare. Ni se prezintă o lume complet nouă, o lume în care nu mai există înfometare și nici criminalitate. Pare a fi scenariul perfect al unui paradis? Dar ce se întâmplă când totul a fost deja descoperit? Oare lumea nu va deveni anostă?

”Știința poate distruge religia atât ignorând-o, cât și infirmând temeinicia doctrinelor sale. Din câte știu eu, nimeni nu a demonstrat vreodată nonexistența lui Zeus sau a lui Thor, dar acești zei au mai puțini adepți acum.”

Am mai citit de la Clarke ‘Fântânile paradisului’, nu îmi amintesc subiectul, știu doar că îmi plăcuse la vremea respectivă. Ce aduce nou această carte? 

‘Sfârștiul copilăriei’ pare a fi mult mai accesibilă tuturor, Clarke nu ne amețește cu zeci de detalii ce țin de tehnologie, iar ăsta e un plus considerabil pentru un amator al sf-ului. Personajele sunt interesant conturate, avem o varietate de tipologii umane.Nu există un personaj central în jurul căruia să se învârtă acțiunea, perpectiva este obiectivă, lucru care ne ajută la vizualizarea unei imagini de ansamblu. Lume în care lucrurile par să se fi echilibrat, dar pentru cât timp? Și ce voiau acei Overlorzi? Întrebarea din urmă m-a ținut în priză pe durata întregului roman. Iar sfârșitul a fost un plot-twist veritabil, un final deschis, ușor abstract, despre care mi-aș fi dorit să aflu mai multe.Un alt moment veritabil a fost chiar ziua în care Overlorzi își arată pentru prima dată chipul. Ușor șocant, dar interesant totodată.  În general, cred că mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre cum s-a dezvoltat economia și cum a ajuns Pământul în punctul X. Ăsta e singurul neajuns pe care l-am găsit. Mi-ar fi plăcut să existe mai multe explicații cu privire la lumea nouă.

‘Sfârșitul copilăriei’ este un roman plin de surprize, alert, care reușește să facă un scenariu cât se poate de antrenant despre o posibilă invazie extraterestră. Cred că este unul dintre cele mai bune romane cu care poți să începi să citești sf. O recomand!

Cartea poate fi comandată de AICI.

Notă: 4/5

Yuki

Cum m-am apucat de citit!

Concurs organizat de Libris, o librărie online cu numeroase cărți noi, ce are o varietate de cărți de beletristică

17097645_1307199722658986_509222178055779147_o.png

Mi-a luat ceva să mă gândesc cum să încep acest articol. Am început să citesc de prin clasele primare. Inițial eram înnebunită după enciclopedii (tot ce ținea de biologie animală și astronomie). Știu că prima carte de ficțiune a fost ‘Colț alb’ a lui Jack London, o carte pe care mi-a cumpărat-o mama după o serbare de Crăciun. O devorasem. Gândiți-vă ce caraghios arătam cu o carte de ficțiune în mână! Eu, care înainte învățam zeci de chestii ce țineau de animale și a cărei emisiune preferată era ‘The Universe’! Pentru prima dată aveam ficțiune în mână și așa mi-am dat seama că toate cărțile aveau ceva în comun: te învățau ceva nou! De această dată învățam despre oameni, îi studiam cu interes și începeam să îi înțeleg. Și cu cât citeam mai mult, cu atât iubeam mai tare ceea ce găseam. Prin a V-a deja îl descopeream pe Jules Verne. Iar desenul meu preferat era ‘Ocolului Pământului în 80 de zile’. Aveam pauze lunguiețe între lecturi. Iar în clasa a 7-a soră-mea mi-a spus cum oamenii au pasiuni precum cititul; și am reînceput să citesc. Mai mult ca niciodată. Devoram cărți YA, ‘Cireșarii’, Salinger, Eliade, tot ce-mi cădea în mâini. Și iubeam faptul că totul era palpabil, mă regăseam în poveștile personajelor mele și învățam odată cu ele. Învățam despre oameni. Asta m-au învățat cărțile: care-i faza cu oamenii ăștia ce vuiesc în jurul nostru. Și a fost unul dintre cele mai grele lucruri, să învăț despre incredibilul din spatele diversității umane. Citesc pentru că pot învăța chestii. Ăsta ar fi răspunsul de bază. Am început să citesc, mai mult sau mai puțin, din întâmplare. Și a fost una dintre întâmplările ălea geniale. 

Odată cu lectura am învățat și că puterea se ascunde în cultură. Putere pe care masele de oameni nu o pot lua înapoi odată ce face parte din tine. O putere care vorbește despre pace, nu război. O putere care vorbește despre prosperitate și înțelegere. Singura putere veridică a lumii.

Sau așa cum ar spune unul dintre personajele mele preferate: 

Books, not guns. Culture, not violence!

(The Dreamers, reg. Bernardo Bertolucci)

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Bitis caudalis #3

Prima parte: AICI.

A doua parte: AICI.

Dacă stai să asculți șerpii într-o zi se poate să-i auzi. Vorbesc limba oamenilor. 

Dacă îi privești îndeajuns îți vei da seama că ei toți sunt ca noi. Aceeași materie reschimbată. Aceleași principii întoarse. Aceleași fațete ale materiei colective. 

Într-o zi te vei întoarce îndeajuns de tare încât să îi vezi cum vuiesc. Vuiesc în propriile lor anti-decese. Iar într-o zi vei ajunge să stai cu ei, să mănânci aceeași pradă, să-ți îneci plictisul pe aceleași poteci, să contopești oamenii într-o masă diformă de simplitate.

Mi-au dat un dar și mi-au luat ceva în schimb. Ăsta e principiul pe care ei funcționează. Șerpii vuiesc atent în fiecare cotlon. Iar pe frunțiile lor stă scris cât costă fiecare exemplar. Am adormit în propria realitate și m-am trezit într-o măcelărie de șerpi. În care fiecare se înfruptă seducător din aceeași bucată de carne.

Și totul se învârte, iar șerpii vuiesc. Iar tu ajungi să trăiești prin prisma lor. Culminând cu haos. 

Yuki