Provocarea (vol.1+vol.2) de Simona Stoica- Recenzie

fazmub
Desiree, o adolescentă relativ obişnuită, intră împreună cu cei patru prieteni ai săi în conacul Wolfmaner de unde destinele tuturor se vor schimba şi toţi vor trebui să-şi accepte Soarta pentru a putea suprvieţui. Jack Harper, unul dintre cei mai puternici şi îndemânatici Rephilimi primeşte misiunea de a o proteja pe Desiree, dar odată cu trecerea timpului o legătură tot mai strânsă se formează între cei doi. Desiree este tot mai vânată de către nişte creaturi care-şi spun ,,Umbre”, iar acestea au un singur lucru în minte: să o ucidă definitiv pe aceasta. Dacă va putea să facă faţă tuturor coşmarurilor, trădărilor şi lucrurilor noi pe care le află despre sine…asta rămâne de văzut.

Părerea mea:

Ok, cartea asta m-a ,,cuprins” total. O să încerc să explic ce înseamnă să citeşti ,,Provocarea”; înseamnă să te pui pe tine în locul lui Desiree, înseamnă să te îndrăgosteşti realmente de Jack Harper, înseamnă să te afunzi în nişte secrete vechi de 150 de ani şi înseamnă să citeşti cu adevărat. A fost genul ăla de carte, care atunci când o iei în mână nu ţi-o mai poţi dezlipi de ochi, care te face să suferi pentru că viaţa nu e corectă, iar cartea asta nu e un basm în care toată lumea e fericită, cartea asta e reflecţia propriei noastre lumi, unde mereu vor exista Umbre şi unde mereu vom fi într-o continuă luptă cu noi înşine pentru a descoperi cine suntem cu adevărat şi ce vrem de la noi.

Cred că am descoperit unele dintre cele mai complexe personaje ever, clar vă spun că am câteva personaje pe care le detest, aşa de bine am impresia că le cunosc încât pot spune că-mi sunt antipatice. Şi bine-înţeles sunt câteva personaje care m-au intrigat de la început şi încă mai am curiozităţi legate de ele.

Şi conacul Wolfmaner a fost super ciudat în prima carte, iar după a devenit un locşor protejat, ceea ce m-a surprins, şi mi-a plăcut ideea cu bătălia dintre Rephilimi şi Umbre, cu toate că încă nu am înţeles ce vrea Azazeal de la toţi, mi s-a părut aşa că toată cartea avea un aer de mister din ăla care îţi aduce aminte de poveştile lui Agatha Christie, şi în acelaşi timp există multe note originale în carte printre care prologul oameni buni care este scris sub formă de poezie.

Şi cred că finalul celei de-a doua carte mi s-a părut cel mai genial final pe care l-ar fi putut avea cartea. Atât de multă durere şi minciuni şi neîncredere în prietenii de-o viaţă. Cred că asta a fost cartea fantasy pe care voiam s-o citesc de mult. A fost cartea care m-a făcut să mă întreb dacă cu adevărat există lumi paralele şi noi suntem doar nişte păpuşi cu care Soarta, cu acel râs malefic şi agresiv, se joacă cu noi zilnic de parcă nu ar conta voinţa noastră. Încă mă mai întreb asta.

Dacă vreţi ceva inovativ şi sumbru, întunecat şi plin de trădări, misterios şi original, cred că ,,Provocarea” este cea mai bună carte pe care v-aş putea-o recomanda de acest gen. Citiţi-o pentru că merită şi pentru că există autori din România care au talent. Există autori care te aduc în altă lume şi se joacă continuu cu tine şi care pur şi simplu nu te lasă să te plictiseşti şi-ţi dau ceva nou doar pe nişte foi albe. Iar Simona face parte din aceşti autori.

Citiţi pentru că merită să fie citit şi povestit mai departe.

Mulţumesc mult Simona pentru şansa de a citi această carte, a fost o aventură pe cinste pe care nu o s-o uit vreodată. Îţi mulţumesc! A fost o onare să-ţi citesc cartea şi să-mi spun părerea despre ea. Îţi aştept următoarele volume, sunt sigură că vor fi grozave 🙂

YUKI BLACK

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s