Lolita de Vladimir Nabokov- Recenzie

Mulţumiri librăriei online Libris pentru această carte genială.

?????????????????Humbert Humbert, un soţ divorţat ce-şi găseşte alinarea în frumuseţea nimfetelor de 10-13 ani, îşi găseşte într-o zi adevărata sa iubire: Lolita. O fetiţă de 12 ani şi 7 luni cu bucle blonde şi cu o frumuseţe devastatoare care-l înnebuneşte pe Humbert şi care-l face să fie gata să devasteze orice obstacol pentru a ajunge la Lo a sa.

Primul pas: scăparea de mama Lolitei într-un mod mai neotrodx, atragerea ei în ,,capcană” ca apoi un accident să-i curme viaţa.

Pasul 2: Lolita. Doar a lui. Gata să cutreiere lumea cu aceasta, gata să facă orice pentru a o ţine aproape pe tânăra nimfetă.

Dar totul are o limită, ce se întâmplă când Lolita se va sătura de obsesia bolnăvicioasă a lui Humbert?

Părerea mea:

Momentul ăla când iei o carte în mână şi ştii doar că cineva ţi-a spus că e o carte ,,bună”. Pur şi simplu o deschizi şi dai de următoarele:

,,Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo.Li.Ta.”

Totul pare doar o poveste amoroasă, dar de fapt este vorba espre tulburarea obsesivă a unui bărbat de a savura nimfete tinere şi nepângărite de nimeni. Obsesia de a proteja inocenţa şi de a o savura aşa cum doar un om ca el ar putea s-o facă. Peste tot ni se explică cum Humbert a fost mereu atras de nimfete tinere, că totul a început cu Annabel, o puştoaică de aceeaşi vârstă cu acesta, dar cu timpul, cu cât înaintează îşi dă seama că adevăratele sale iubiri sunt fetiţele de 10-12 ani. Totul este anost, singura preocupare a lui Humbert fiind aceea de a atinge şi înţelege nimfetele, de a le iubi pecum un ,,tată”. Încearcă chiar să se căsătorească cu o femeie cu câţiva ani mai mică, dar îşi dă seama că dezgustul faţă de femeile ce şi-au pierdut inocenţa este mult prea mare pentru a putea sta cu ele.

Totul este scris cu o eleganţă uluitoare, fiecare contur al primei sale întâlniri cu Lolita până la ultima ne duce într-un adevărat ,,carusel” savuros în care intrăm în mintea pedofilului care produce incestul în speranţa de a fi fericit. Şi dă de fericire, categoric, dar se spune că ,, dragostea este un  blestem”, iar Humbert a experimentat cel mai bine asta.

Pare o carte dezgustătoare, şi poate chiar este pentru mulţi cititori, dar eu am încercat doar să fiu deschisă la tot şi să înţeleg alegereile pe care le-au făcut cei doi. A fost antrenant să citeşti ceva ce tratează un subiect sensibil, să citeşti ceva ce a fost interzis în sec XX şi să-ţi dai seama la sfârşit că nu totul este atât de scandalos cum consideri la început pentru că lucruri de genul se întâmplă mereu, dar suntem prea orbi pentru a le da importanţă. Iar că un autor a încercat să scrie despre aşa ceva în Rusia sec XX mi se pare demn de respect, este o dovadă e curaj să scrii aşa ceva.

,,N-am zis nimic. I-am îmbrâncit trupul gingaş în cameră şi am intrat după ea. I-am sfâşiat tricoul. I-am desfăcut fermoarele. Pe toate. I-am smuls sandalele. Urmăream fantasma infidelităţii ei, dar mirosul pe care îl adulmecam era atât de slab încât practic nu se putea deosebi de plăsmuirea unui nebun.”

Şi Lolita, tânara şi efemera Lolita, mi se pare un personaj vulgar, dar căreia nu i se pune accent pe sentimente  decât în ultimele capitole ale cărţii, ccea ce a fost uşor dezamăgitor, deoarece impresia de la început a fost una de copil vulgar şi materialist, ca să ajungă într-un final să-şi dea seama că ea caută cu adevărat să fie fericită. O evoluţie suprinzătoare şi neaşteptată. O evoluţie interesantă în profunzime, o evluţie ce nu puteam crede că o să existe în împrejurimi potrivnice ca cele în care trăieşte Lolita.

Şi Humbert. Mai vulgar ca personajul precedent prin simplul fapt că-şi doreşte să ajungă în pat cu Lolita. Mârşav atunci când se căsătoreşte doar pentru a ajunge la scopuri imorale, dar în acelaşi timp este considerat ca fiind ,, inteligent”. Bineînţeles că nu dă dovadă de inteligenţă, acţionează cu premeditare, dar în acelaşi timp previzibil şi primitiv. Cred că l-am detestat nu pentru comportamentul său, ci pentru pretenţia ca Lolita să devină o fată ,,citită”.

A fost unul dintre cele mai bune romane citite de mine şi cred că pentru fiecare este o lecţie povestea Lolitei, care nu puteam spune că a ajuns ,,bine”, chiar ea adresându-i-se lui Humbert astfel:

,,El mi-a frânt inima. Tu mi-ai distrus, pur şi simplu, viaţa.”

O recomand fiecărui cititor care vrea să afle o poveste altfel, o poveste care se ascunde sub minciuna că ei sunt ,,fericiţi”.

Cartea o puteţi comanda de AICI.

Notă: 5+/5

Yuki

Anunțuri

Un gând despre &8222;Lolita de Vladimir Nabokov- Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s