Cărări clandestine de Emmanuel Kattan- Recenzie

cărări*Mulţumiri editurii Univers pentru această carte.*

Sinposis:

Înainte de a pleca din Montréal, tânăra Sara nu‑și pune prea multe întrebări în privința originii și a identității sale. Dar mutarea ei în Ierusalim, unde studiază arheologia, schimbă totul. Născută dintr‑o mamă musulmană și un tată evreu, cum ar putea să reconcilieze cele două aspecte atât de opuse ale originii ei? Sara încearcă să se adapteze, se împrietenește cu Samira, o fată musulmană, cu Tamar, o tânără evreică; dar nu se simte în largul ei în nici un grup. La un moment dat, Sara dispare brusc, fără urmă, iar tatăl ei sosește în Ierusalim, alarmat de faptul că ancheta declanșată de dispariția fetei nu face niciun progres.

Părerea mea:

,,Cărări clandestine” este nimic altceva decât un elogiu adus amintirii, în care primează nostalgia momentelor în care Sara se ruga pentru mama ei pe moarte; sau momentele de linişte şi de durere când îşi lăsa mama singură în spital.

Tot romanul este împărţit practic în jurnalul intim al Sarei şi călătoria lui Daniel, tatăl, în căutarea fiicei sale. Tot jurnalul intim este o călătorie prin copilăria în care Sara niciodată nu s-a regăsit ca evreică sau ca musulmană, în care niciodată nu a putut trece peste trăderea de care a dat dovadă Dumnezeu. Trădare prin care acesta i-a ,,omorât” mama. Totul ţine de întrebările existenţiale legate de Dumnezeu şi de apariţia acestuia în viaţa Sarei. Totul ţine de modul ei de a percepe şi de-aşi da singură răspunsuri.

largeuno

Primul lucru care m-a atras a fost automat numele cărţii, ceva atât de neobişnuit în concordanţă cu subiectul cărţii, încât am ştiut instant că vreau să mă delectez cu ea. ,,Cărări clandestine” are o semnificaţie aparte în carte, reprezintă puntea dintre trecut şi prezent şi dintre afundarea prin care trecem pentru a ne aminti chipuri şi momente.

,,Cărările clandestine sunt cele care, la urma urmei, ne orientează paşii în trecut, fără să ne dăm seama, şi care susţin edificiul memoriei.”

Sara trece prin întâlniri în care nu se regăeşte şi încearcă să se lupte cu prejudecăţile oamenilor privind originale sale. Aceasta îl regăseşte pe Ibrahim, un musulman atât de religios încât îi aminteşte de furia sa nemăsurată aruncată asupra unui Creator.. Ibrahim va încerca să o facă să regăsească, dar totul devine tot mai intim între cei doi, iar cineva pare să-i ameninţe continuu.

Mi-a plăcut subiectul, ideea de studentă la arheologie ce se luptă cu prejudecăţi legate de originaile sale, de persoană ce-şi caută echilibrul şi totuşi trăieşte atât de mult în trecut. Oarecum, toate momentele în care Sara sau Daniel îşi amintesc de trecut sunt momente în care ei nu se regăsesc pe înşişi, iar întreg romanul este o regăsire a sinelui ce m-a încântat de la primele pagini.

aseeee

,,Tatăl meu e evreu. Mama era musulmană. Eu sunt şi evreică, şi musulmană. Mult timp am trăit fără să-mi pun întrebări.”

A fost uşor ciudat să întâlnesc personaje pe care am reuşit să le identific doar din memorii; poate că mi-aş fi dorit o conturare mai ,,apăsătoare” a personajelor sau chiar mai multă ,,trezire la relitate” din partea tutror la un moment dat.

Recomand această carte datorită subiectului şi stării ce o poate transmite cu răsfoirea fiecărei pagini în parte.

Cartea poate fi comandată de AICI.

Yuki

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s