Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman- Recenzie

bookpic-oceanul-de-la-capatul-aleii-22944*Mulţumiri către Târgul Cărţii pentru această carte!*

Un băieţel de 7 ani care intră în lumea misterelor şi cutreieră tărâmurile fanteziei. Familia Hempstock îl duc pe băieţel să cunoască o nouă lume, în care realitatea se află în portale, spirite malefice încearcă să pună stăpânire pe lumea lor, iar păsările foamei devorează relitatea precară pe care a cunoscut-o până atunci.

Un roman în care oceanul reprezintă începutul lumii şi cunoaşterea supremă, unde limitele sunt depăşite de magie, iar lumea pare să se desprindă de toate basmele existente vreodată.

Părerea mea:

Mă aşteptam la orice din partea acestie cărţi, dar nu la un basm. Probabil a fost vinda cărţilor precedent cititie, cărţi în care realitatea îşi face jocul sinucigaş cu fiecare dintre noi. Dar să fie un basm… a fost o supriză cum nu se poate mai plăcută. A fost o nostalgie şi o melancolie ce mi-au amintit de copilărie şi de basme. Da, probabil sunt destul de mare pentru a mai citi basme, dar povestea asta a avut un substrat atât de bine definit încât toată fantezia mi s-a părut mai mult decât bine-venită.

Unii dintre noi uită că în ei sălăşluiesc copii. Cred că ajungem cu toţii să ne simţim atât de bătrâni când poate că nici nu am trecut de 20 de ani. Dar unde sunt lucrurile care ne umple de energie şi ne reamintesc de guma la 50 de bani? Unde sunt fantomele ce ne luau de picioare când coboram din pat? Sau castelele peste care domneam când, de fapt, în faţa noastră se conturau doar pajişti goale? Unde sunt toate acestea?

Iniţial am avut o repulsie faţă de carte, să aflu că este o poveste cu atâta ficţiune când eu mă aşteptam la realitatea ce ne omoară trupurile? Probabil aşteptam altceva, dar am primit mai mult decât puteam să sper. Am primit o aventură după care tânjeam de mult timp, am primit nostalgia zilelor de mult trecute şi am primit o doză de imaginaţie venită din partea unui copil.

,,Asta e problema cu lucrurile însufleţite. Nu trăiesc prea mult. Pisicuţe azi, pisici bătrâne mâine. Apoi, doar amintiri. Iar amintirile se risipesc, se amestecă şi se confundă…”

largeOdată cineva mi-a spus că iubeşte copiii pentru lucrurile minunate pe care le crează, pentru imaginaţia lor şi creativitatea ce gravitează în jurul lor; mi-a spus asta cu lacrimi în ochi. A fost emoţionant să aud asta prin ochii unei persoane ce nu iubeşte, ba din contră, blamează conceptul de ,,copil”. A fost emoţionant să citesc despre aventuri şi monştrii ce ne speriau acum zeci de ani, dar pe care acum i-am putea omorî cu o singură privire. Cred că adulţii se luptă cu alţi ,,monştrii”, mai puţin materiali, dar mai periculoşi.

,,Oamenii mari urmează trasee. Copiii explorează. Oamenii mari se mulţumesc să meargă pe acelaşi drum, de sute şi mii de ori. Poate că nu le dă niciodată prin minte să se abată din drum, să se strecoare pe sub rododendroni, să găsească spaţiile dintre garduri.”

A fost mirifică toată aventura, dar nu am ştiut cum să reacţionez când nici măcar personajul nu mai ştia dacă e un vis sa nu. Probabil am fost la fel de confuză ca acel copil de 7 ani, dar asta mi-a plăcut. Ba chiar mi-am savurat propriul moment de confuzie. Momentele de confuzie îmi amintesc că suntem atât de mici şi de umani, că nu o să ajungem niciodată cu adevărat ,,maturi” şi că suntem nişte copii creduli în sinea noastră. Suntem creduli cu toţii, pentru că toţi vrem ca într-o zi să salvăm o prinţesă sau să fim, la rândul nostru,  prinţesa din turn. Toţi vrem să fim Elsa sau Rapunzel. Basmele au început să fie tot mai multe, dar tot la cele bune ne întoarceam. ,,Oceanul de la capătul aleii” este una dintre acele poveşi nemuritoare ce te fac să te îndrăgosteşti iremediabil de lună, de oceane ascunse sub emblema de ,,iazuri” şi de familii neobişnuite.

Dacă îţi doreşti să mai fii copil pentru puţin timp… doar deschide cartea şi bucură-te de fantezie!

Alte cărţi, ce pot fi comandate la preţuri extrem de mici, găsiţi pe Târgul cărţii.

Yuki

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s