Interviu cu Oliviu Crâznic

Cine este Oliviu Crâznic?

5MNOLIVIU CRÂZNIC (n. 1978) este scriitor de literatură fantastică, publicist şi consilier juridic. În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”.

Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul Fantasmelor), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, dintre care amintim PREMIUL GALILEO 2011 pentru Cel mai bun volum al anului 2010 şi Premiul Societăţii Europene de Science Fiction, ENCOURAGEMENT AWARD EUROCON 2012. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane, precum George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi sau Ian R. MacLeod. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă, unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă (în momentul de faţă, deţine rubrica „Ghidul cititorului de fantastic” în revista electronică EgoPHobia şi este prezent în mai multe numere ale revistei tipărite CPSF Anticipaţia – Ed. Nemira).

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P.Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!”

– ŞTEFAN GHIDOVEANU, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine (în Galileo Online, nov. 2012)

Mulţumesc mult Oliviu pentru că ai acceptat să-ţi pun acest interviu!

1. De ce scriitor? Probabil că este o întrebare ce ţi s-a pus de „n” ori, dar cred că toţi vrem să aflăm ce te-a motivat să faci din scris o meserie?
A DEATH IN THE TOWER (Oliviu Craznic's Nitghtmare novel scene illustrated by Ionut Banuta)Inițial a fost îndemnul unei prietene (care, de altfel, mi-a și „pozat” pentru unul dintre personaje), dorința de a îi face o bucurie, și speranța de a scrie ceva superior cărților lansate pe piață în ultima vreme, care, cu puține excepții, ne-au dezamăgit și pe mine, și pe cunoscuții mei, prin neverosimilitate și prin lipsă de stil. Bucuria cu care m-au primit cititorii, unii colegi scriitori și o parte semnificativă a criticii literare, precum și ofertele de publicare care mi-au fost avansate, m-au convins că pot încerca să fac din artă o meserie. Deocamdată, însă, nu trăiesc din scris, deși câștig unele sume (modeste) de pe urma acestei activități. Poate, în viitor, lucrurile se vor schimba în bine pentru scriitorul român, cu ajutorul editorilor profesioniști și, bineînțeles, cu ajutorul cititorilor care înțeleg că munca și timpul dedicate scrierii unei opere literare sunt departe de a reprezenta o
simplă joacă între alte activități și, prin urmare, trebuie recompensate pentru a putea fi continuate.

2. Ce părere ai de piaţa de carte din România?
Depinde. Suntem o țară în care, în ciuda zvonurilor vehiculate prin mediul virtual, se citește mult, ca dovadă faptul că, nu o dată, am stat la coadă în librării pentru a achiziționa o carte. Mai suntem și o țară în care mulți editori, sub diverse scuze, nu plătesc scriitorii cu care au ales să colaboreze, o țară în care unii cititori așteaptă cărți gratuite, în care multe traduceri sunt făcute de oameni care au prea puțină legătură cu literatura, în care este imposibil să găsești «Opere complete» ale unor titani ai literaturii universale și în care cărțile sunt publicate pe o hârtie care arată, în scurtă vreme de la achiziție, ca un papirus deteriorat… Dincolo de toate aceste aspecte negative, există și destui oameni de cultură sau tineri inimoși care demonstrează că suntem, încă, o țară în care există civilizație – și, deci, nu este totul pierdut.

3. Cel mai mişto sentiment atunci când eşti autor? Momentul ăla când îţi spui în sinea ta că „se merită” toată munca de „dincolo”?
Simplu: momentul în care un cititor îți spune că, prin opera ta, i-ai făcut viața mai bună sau mai frumoasă, că i-ai schimbat viziunea asupra vieții, că te simte alături.

4. Când au început să se contureze primele povestiri ce fac parte din cartea «Ceasul fantasmelor»?
coperta1-4 Oliviu-TYPOPrimele două povestiri din «Ceasul fantasmelor», «Tempus fugit» și «Însângerată, luna», au fost scrise, într-o primă variantă, pentru a fi publicate în două antologii, imediat după ce am lansat romanul „vampiric” «…Și la sfârșit a mai rămas coșmarul» – în 2010, la invitația unor editori pe care romanul i-a convins: Horia Nicola Ursu și Michael Haulică de la Editura Millennium Books, respectiv regretatul Mihail Grămescu, pe atunci colaborator al Editurii Eagle Publishing House. «Tempus fugit» s-a născut din interesul meu pentru teoriile criminologice timpurii, iar «Însângerată, luna» din amintirea poveștilor stranii și fascinante auzite la foc de tabără, în munții Transilvaniei mele natale.
5. Crezi că poveştile pe care le-ai scris sunt pentru orice gen de cititor, sau pentru unul mai ,,copt’’?
Orice cititor se „coace” citind – cu cât citește povești mai multe, mai variate, mai complexe, cu atât e mai pregătit pentru orice, inclusiv pentru viață. Nu scriu neapărat pentru un anume public – dar, în mod cert, este necesar să dorești măcar să ții pasul cu personajele mele (sau, de ce nu, să le-o iei înainte, chiar), pentru a putea percepe pe deplin deznodământul și mesajul scrierilor cărora mă străduiesc să le ofer, cu adevărat, viață.

6. De ce ai numit volumul «Ceasul fantasmelor»?
Miezul nopții este un moment propice pentru scris, ca și pentru citit. Este ora în care înțelegi cel mai bine Nothing But Mayhem - Oliviu Craznic's ''Nightmare'' novel scene illustrated by Tudor PopaUniversul și umbrele acestuia. M-au inspirat și versurile formației Lake Of Tears (piesa «Devil`s Dinner»), precum și faptul că atât Timpul și măsurarea acestuia, cât și iluziile și himerele se regăsesc constant în creațiile mele. „As the bell strikes twelve…”

7. Care a fost prima experienţă cu lectura?
Citesc de la o vârstă foarte fragedă, astfel încât îmi este dificil să dau un răspuns precis. Dar cu mult înainte de a începe să merg la școală, citisem deja, de mai multe ori, opere precum «Winnetou» și «Old Surehand» (Karl May), «Doamna de Monsoreau» și «După douăzeci de ani» (Alexandre Dumas), «Copiii căpitanului Grant» și «Căpitan la cincisprezece ani» (Jules Verne), «Chemarea străbunilor» (Jack London) etc. Nu am citit niciodată, de pildă, basme – prima mea experiență cu lectura au constituit-o romanele de aventuri.

8. Un fel de mâncare care ar putea să descrie o zi din viaţa unui scriitor?
Depinde de scriitor (zâmbet). În cazul meu, cred că ar fi pizza quatro… „diavoli”. Pentru că am un mod de viață cu totul dezorganizat.

9. Crezi că arta reprezintă ,,portalul’’ spre nemurire?
În primul rând reprezintă portalul spre evoluție – pentru cititor și pentru scriitor deopotrivă. Da, și pentru nemurire (recomand, dacă tot veni vorba de nemurire, lecturarea unui articol publicat de mine pe această temă în revista «Fantastica», intitulat «Bătrânețe fără de moarte?» http://fantastica.ro/batranete-fara-de-moarte/). „Non omnis moriar” – „Not everything dies”. Trăim prin ceea ce lăsăm în urmă.

10. Crezi că oamenii sunt influenţaţi de ceea ce citesc şi asta îi ajută să se construiască pe sine fiecare?
Fără îndoială. „A citi” înseamnă „a evolua”. Sau „a involua” – depinde ce cărți alegi să citești.

11. Mulţumesc de răspunsuri! Câteva cuvinte pentru cititori şi pentru viitorii scriitori din România?
Și eu mulțumesc pentru interviu! Pentru cititori – felicitări că existați, mulțumim că existați, pentru că voi conferiți rost existenței noastre; până la urmă, suntem UNA. Pentru viitorii scriitori din România – nu vă lăsați descurajați niciodată, indiferent ce vi se spune; dacă credeți în voi cu adevărat, veți reuși. Așa cum spune Michael Haulică, poveștile care se nasc în mintea voastră doar voi le puteți scrie. Dacă nu o faceți, nu va fi nimeni, nici un alt scriitor, care să o facă, și poveștile în cauză vor muri. Ceea ce nu trebuie să se întâmple.

Cartea sa, ,,Ceasul fantasmelor”, poate fi comandată de aici, cu transport gratis în această perioadă!

 Încă o dată îi mulţumesc lui Oliviu pentru că a fost dispus să răspundă la aceste întrebări şi abia aştept să-i citesc lucrările ce vor urma!

Yuki

Anunțuri

Un gând despre &8222;Interviu cu Oliviu Crâznic&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s