Copiii paznicilor de elefanţi de Peter Hoeg- Recenzie

copiii-paznicilor-de-elefanti_1_fullsizeMulţumesc editurii Univers pentru această carte!

Minunata insulă Fino este un loc special, pe care turiştii îl caută şi care are o atmosferă care te îmbină la pace. Dar ce se întâmplă când 2 părinţi dispar brusc din peisaj?

Peter şi Tilte sunt copiii casei parohiale din Fino, care, odată cu dispariţia tatălui şi a mamei lor, ajung în diferite intrigi şi comploturi ce le pun viaţa în pericol şi îi duc în ceva ceea ce ei numesc ,,deschiderea unei uşi care te face cu adevărat fericit”.

Până la urmă, ce înseamnă fericirea şi unde se află limita acesteai? Cum ne putem salva părinţii, care vor indirect să-şi pângărească sufletul în favoare banilor şi care ,,dispar” într-o călătorie în care se iniţiează ca fiind martiri şi ajung drept şarlatani? Şi ce înseamnă, mai presus de toate, spiritul şi credinţa?

Părerea mea:

Am ales cartea de pe urma unei recomandări făcute acum vreo jumătate de an de către un cititor împătimit. Cred că m-am aştept la foarte multe din partea acestei cărţi, poate că la prea multe, din punctul meu de vedere. Până la urmă este o carte narată din punctul de vedere al unui copil de 14 ani, de ce ar fi trebuit safasă mă aştept la o filosofie de viaţă?

,,Am simţit foarte limpede singurătatea.Sigur că am cunoscut singurătate de multă vreme , poate dintotdeauna; mi se pare că a fost aici de când mi-aduc aminte.”

Este interesant să vezi punctul de vedere al copiilor privind fericirea, nici măcar nu-mi amintesc foarte bine cum gândeam eu la 14 ani, cred că nu aveam concepte bine-fixate privind ideologiile după care mă ghidam şi mă îndreptam încontro mă ducea curentul mai aproape de ceea ce-mi doream.

Peter face direct opusul, el îşi alege direcţia curentului, el ia decizii în funcţie de moralitatea pe care o implică o anumită acţiune şi în funcţie de activitatea pe care o întreprinde. Bineînţeles, legile nu există în mintea unui copil de 14 ani. Aparent poţi scăpa bazma curată după ce profanezi sicriul unui mort şi nu cooperezi cu nu-ştiu-câţi poliţişti.

Am încercat să dau la o parte aceste lucruri şi să văd în esenţă: un început chiar bunicel, dar care s-a terminat sec din punct de vedere al dinamicii, cu o oarecare amestecătură de chestii tragice privind ,,singurătatea”.

Nu mă plâng, cred că a fost foarte potrivită, copiii de 14 ani se simt singuri, foarte singuri atunci când îşi dau seama că lumea creşte, iar ei rămân în urmă, devenind ,,neimportanţi” pentru cei din jur. Îmi place că Peter tratează totul cu o fericire pură şi vorbeşte de cum să scapi de singurătate.

,,Am găsit o ieşire din închisoare, o uşă care se deschide spre libertate: scriu asta ca să ţi-o arăt.”

Mi-a plăcut partea spirituală, partea în care copiii îşi putea alege foarte bine locul şi modul în care voiau să-şi dezvolte spiritul în favoarea lor şi a principilor în care credeau.

ronM-a enervat soră-sa lui Peter; nu cred că poţi ajunge oriunde îţi doreşti doar cu vorbă bună şi puţin noroc. Cred că ţine mai mult de munca pe care o depui ca să ajungi acolo, dar a fost ok. Până la urmă îi înţeleg dorinţa aprigă de manipulare a adulţilor, ca mai apoi să le arunce în faţă idioţenia cu care i-a păcălit.

Elefanţii sunt pur şi simplu stările şi prejudecăţile, sunt lucrurile care ne ţin până la 3 dimineaţa să terminăm un proiect sau care ne fac să divorţăm după 2 zile.

Modul de scris e uşurel, spun ,,uşurel” pentru că unele secvenţe au fost neînţelese de mine; cred că e vina faptului că nu m-am concentrat destul sau poate că nu sunt obişnuită cu asemenea ritualuri/tradiţii sau comportamente accentuate în carte.

Mi-a plăcut şi partea de credinţă, chiar şi ateul devine curios la un moment dat, nu-i aşa? A fost interesantă îmbulzeala de religii şi încercarea tuturor de a ajunge la un apogeu comun: fericirea.

Recomand cartea tuturor celor care vor să vadă lumea într-un mod nou, dar amuzant; în care cele mai mari probleme sunt tratate cu inteligenţa unor copii de 14 ani.

Cartea o puteţi comanda de AICI.

Yuki

PS: Am spus cât de genială e coperta?

Anunțuri

Un gând despre &8222;Copiii paznicilor de elefanţi de Peter Hoeg- Recenzie&8221;

  1. Pingback: Ultimele posturi |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s