La limită de Diana Farca- Recenzie

saveha Mulţumiri autoarei pentru această carte.

Povestea emoţionantă a unui om bătrân ce-şi caută sfârşitul de fiecare dată în aceeaşi zi. Pentru bătrânul Bert  15 iunie reprezintă de fiecare dată un nou sfârşit, o nouă conglomerare de probleme care ar trebui să se sfârşească în cel mai dureros mod pentru prieteni şi rude; dar el nu dispune de asemenea persoane. Anul ăsta îşi promite că totul va fi diferit, iar planul lui va fi dus până la capăt odată pentru totdeauna. Îmbrăcat elegant şi gata de final se trezeşte aruncat în realitate de către un puştan, Alexandru, care îl salvează de la moarte în cel mai dubios mod posibil. Îl salvează fără ca măcar să ştie cum, îi oferă speranţă şi ambiţii şi mai important ca orice: o persoană la care să ţină cu adevărat. La rândul său, Alexandru trece prin propriile probleme cu care se poate confrunta un copil de 9 ani: de la banii insuficienţi până la hărţuirea ce-l împinge la limite.

O relaţie fabuloasă în care fiecare are atât rolul de vindecător cât şi de ,,pacient”. O să vă ofere o lecţie spumoasă privind relaţiile interumane şi ce înseamnă prietenia şi vindecarea sufletului.

Părerea mea:

Diana Farca reuşeşte să îmbine diferite tipologii de oameni în moduri cu totul noi, aş putea spune, în drunkliteratura românească. De fiecare dată reuşesc să o compar cu Éric-Emmanuel Schmitt, autorul operei ,,Oscar şi Tanti Roz”. Mi s-a părut interesantă de urmărit evoluţia a două personaje ce se se reconstruiesc (în cazul bătrânului Bert) şi se formează ( în cazul puştanului Alexandru). A fost o lectură uşoară, dar care a reuşit să mişte anumite părţi din mine; grija pe care a avut-o Alexandru pentru Bert a fost inexplicabilă şi,totuşi, m-a emoţionat într-un mod neaşteptat. De asemenea, grija pe care o poartă Bert este demnă de admirat.

,,Se spune că secretul fericirii constă în a gusta ironia vieţii, eu însă tind să cred că nu suntem altceva decât un mare banc cosmic, lăsat la voia întâmplării, neştiind niciodată dacă realitatea nu e altceva decât un exerciţiu de imaginaţie.”

Nu mi-am dat seama dacă Bert trecea printr-o depresie sau era doar un şoc post-traumatic care-l făcea să intre în stările de beţie cruntă şi în care să-şi dorească doar moartea. Mi-a plăcut că a fost uşor în ceaţă motivul pentru care şi-a dorit propria moarte, dar într-un final a fost explicată atitudinea lui Bert.

Alexandru e un puştan care cucereşte prin inteligenţă, dar care, ca în majoritatea cazurilor din România, nu are situaţia financiară de a-şi putea permite hobby-uri care să-l dezvolte sau ,,prietenii scumpe”. Cred că este un subiect pe care se poate discuta mult şi bine, dar sfârşitul cărţii ne aduce în prim-plan influenţa pe care a pianoavut-o bătrânul asupra copilului, care reuşeşte să ajungă într-un apogeu al muzicii datorită lui. În antiteză, Bert ajunge să fie degradat de toate greşeliile comise şi să fie îmbătat de aburii alcoolului până în momentul în care nu mai distinge şi nu mai înţelege realitatea. Din cele două cazuri nu putem, decât să vedem cât de mult contează un om şi cât de mult apasă deciziile asupra noastră într-un final.

Ni s-a spus şi ce s-a întâmplat cu tatăl copilului, ceea ce, zic eu, ar fi fost mai captivant de lăsat într-o semi-obscuritate prin care să nu putem înţelege clar ce s-a întâmplat.

Mi-a plăcut stilul, care, aşa cum am menţionat mai sus, este unul ce sunt sigură că va prinde şi încătuşa fiecare cititor şi-l va face să-şi dorească mai mult.

Mi-a plăcut extrem de mult să văd cât de multe idei şi principii de ale autoarei se regăsesc în carte; nu ştiu sigur dacă ea crede în ele, dar mi s-au părut cireaşa de pe tort şi momentul în care am conştientizat cât de savuroasă este o asemenea carte!

,,…nu trebuie să cauţi Raiul sau Iadul în zări îndepărtate sau în dimensiuni mitice, căci s-ar putea să pierzi din vedere Raiul sau Iadul din tine.”

Tumultul de sentimente te prinde din urmă şi cred că acesta a fost cel care m-a şocat. Am rămas cu povestea în minte după multe zile de când terminasem cartea şi încă mă întrebam cât de mult a reuşit, într-un final, să evolueze Alexandru ca om. Încă mă întreb dacă un om poate să aibe într-atât de multă influenţă încât să-ţi schimbe total destinul şi să-şi ofere la schimb ceva mai bun, fără ca tu să-ţi dai seama.

Recoamand această carte tuturor cititorilor care vor să fie emoţionaţi şi care sunt dispuşi să lase din ei pentru a înţelege o poveste, care este cu atât mai reală cu cât îţi dai seama că se poate întâmpla oricând.

Cartea o puteţi comanda de AICI.

Yuki

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s