Drumul înfometat de Ben Okri: Recenzie

drumul-infometat_1_fullsizeMulțumiri editurii Univers pentru această carte!

Un copil ce se zbate într-o lume plină de mizerie îi este dat să renască pe tărâmul spiritelor și să trăiască alături de alți abiku- copii spirit-. Azaro alege lumea umană în defavoarea celei a spiritelor. Acesta trăiește în lumea africană unde oamenii mor de foame, negrii sunt priviți cu ură de către albi, corupția este auto-impusă, sărăcia devine religie universală, iar politica devine centru de interes pentru cei a căror ultimă speranță e să aspire la ceva mai bun. 

Tot romanul are un aer hipnotic, te călăuzește în lumea unui copil ce poate vedea dincolo de realitatea sumbră în care se bea ogogoro și se bat alcoolicii pe stradă, el vede lumea ca un curcubeu al spiritelor, unde fiecare încearcă să-și excercite puterea pentru a-l aduce înapoi spre originile sale și spre destinul său.

Părerea mea: 

Mi-a fost destul de greu să intru în poveste, a fost destul de nouă această noțiune de ,,copil-spirit” și modul în care am văzut lumea prin ochii unui copil cu adevărat special. La început am crezut că este mintea unui schizofrenic îndopat cu pastile care nu-și fac efectul și care halucinează africaîntr-una. După aceea mi-am dat seama că este mai mult de o simplă malformație a psihicului, această carte este o malformație a sufletului. Totul se desmnează aici ca fiind spiritual și lumea de dincolo se prezintă ca fiind un amalgam de suflete încovoiate în timp și aruncate prin Univers: de la șopârle albastre ce se urcă pe oameni până la bătrâni din ai căror ochi orbi le iese substanță cenușie. Sună nebunesc, nu-i așa?

,,Eram recunoscuți deseori și carnea noastră era însemnată cu tăieturi de lamă. Când ne nășteam din nou din aceiași părinți, semnele, rămânând pe noul nostru trup, ne marcau sufletele dinainte.”

Mi-a luat undeva la mai mult de 2 săptămâni să citesc această carte, iar scuza mea este faptul că mi-a luat destul de mult să intru dintr-o realitate în alta: să sari din lumile paralele în mizeria unui singur oraș… pentru mine a fost prea mult la un moment dat. Totuși, am avut surpiza să văd acele elemente subtile ce mi-au bucurat ochiul și mintea și au fost linia subțire dintre realitate și ficțiune, dintre vizibil și invizibil, dintre anarhie și haosul controlat și impus de politicieni. 

,,Singura putere pe care o au oamenii săraci este foamea lor. ”

Mi-au plăcut diferențele ce se puteau observa: lumea reală reprezentând chinul și durerea lui Azaro, ca barul doamnei Koto să-i ofere alinarea și partea spirituală. Pentru mine Azaro a fost eroul unei lumi viclene pe care și-a dorit-o din niște plăceri simple prezentate la sfârșitul cărții (practic și-a dorit-o din paradoxurile pe care le constituie lumea cu adevărat, din cauza caracterului oamenilor și pentru a-și liniști curiozitatea). Azaro reprezintă un ucigaș de spirite, persoana care le vede, dar care se decide să se înrădăcineze mai mult în realitate. Cu cât se înrădăcinează mai mult, cu atât spiritele devin mai acide și sunt mai gata ca niciodată să-și revendice copilul prin orice mijloace.

mumAș putea spune că această carte a fost pe nivele, de la simpla venire și alegere a lui Azaro până la înrădăcinarea sa asiduă în problemele din Africa. Cred că a fost printre singurele cărți citite de mine și care să prezinte cu adevărat viața din Africa, viața aceea din Africa de care auzim prin documentare, problemele ălea de care auzim fugitiv cum că zeci de copii mor de foame în fiecare oră și că situația e dramatică.Ei bine, acolo situația chiar e dramatică, foametea îi învinge de cele mai multe ori pe oameni și îi transformă în animale care sunt gata să devoreze tot ce apucă, luptele politice sunt agresive, pline de dispreț și gata să omoare în căutare de supremație.

,,S-a întors după ce și-a spălat tăietura, am întrebat-o ce a pus pe rană.

-Sărăcie, mi-a spus.”

Am avut o stare ciudată citind cartea, cred că a fost transpunerea asta a atâtor sentimente pe niște foi albe și a atâtor personaje neobișnuite ce desemnează diferite tipuri de oameni: cred că schimbarea se poate vedea cel mai bine pe chipul doamnei Koto, care se schimbă odată cu venirea banului în viața ei. De asemenea, sărăcia schimbă oamenii, iar puterea e factorul decisiv ce-i face pe oameni să dezbină și cucerească.

Recomand această carte tuturor celor care vor să descopere un copil-spirit și toate fanteziile ascunse într-una singură: realitatea!

Această carte poate fi comandată de AICI!

Yuki

Anunțuri

Un gând despre &8222;Drumul înfometat de Ben Okri: Recenzie&8221;

  1. Pe mine m-a fascinat cartea asta și m-a bântuit ceva vreme după ce am terminat-o. Mi se pare un roman excepțional, care a meritat cu prisosință premiul Man Booker. Am scris și eu despre ea pe blog.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s