Experiența Gaudeamus 2015 și cum am reușit să trăiesc fantastic!

Neața cititori. Astăzi am reușit și eu să-mi adun forțele după o zi nebunească de Gaudeamus. Înainte de toate vreau să vă spun că Gaudeamus e o experiență nouă și o să spun continuu de acum încolo, că da, s-a meritat să stau 8 ore în picioare, să mă trezesc la 3 jumate, să dorm pe trenurile Regio și să merg pe jos o grămadă. A meritat tot efortul.

Am început ziua trezindu-mă la 3:30, mergând 2 km pe jos până la singura gară din oraș (taxiurile se pare că nu funcționează în orașul meu la o asemenea oră) și dormind ca un boschetar, cu gluga pe cap timp de oră până să ajung în Brașov. Acolo l-am găsit pe Benny, mai adormit decât mine, cu ochii căzuți de oboseală, dar cu o oarecare energie de a ajunge la Gaudeamus. Toate bune și frumoase, luăm trenul de București și stăm 3 ore înțepeniți pe scaune, trecem prin zeci de gări, oprește trenul să-și schimbe locomotiva, coboară și urcă pasageri, mâncăm câte un sandviș (nu știu cum se făcea, dar îmi era o foame cumplită la 7 dimineața), ascultăm muzică, încercăm să nu ne plictisim prea tare și bum: am ajuns la București. Ajungem în gara gigantică, iar primul meu obicei (cam prost ce-i drept) a fost să iau o bucată mare de pizza vegetariană. Întrebăm pe la chioșcuri cum ajungem la Romexpo, luăm metroul până în Crângași și vedem un 41 (fix autobuzul de care aveam nevoie). Aproape că fugim după el și stăm chill fără bilete în tramvai. Fugim după tramvai pentru că la noi nu circulă din 5 în 5 minute, pe la noi ai de multe ori noroc dacă vine din 40 în 40 de minute.Observăm că trecem prin locuri cam pustii, deschidem GPS-ul: o luam în direcția greșită. PAM PAM. Coborâm la prima și așteptăm un alt autobuz în direcția opusă. Vine un nene la noi,  mic de înălțime ce ne spune clar : ,,Ălea două sunt controloare, dar dacă nu aveți bilete veniți cu mine în spate, că nu ajunge la noi!”. O singură privire cu Benny și ne-a fost de ajuns ca să știm că o luam pe jos. Ne luăm bilete când ne întoarcem și așteptăm vreo 20 de minute până să ajungem la Romexpo.

Romexpo: gigantic. Prima noastră reacție: ,,Da’ de unde începem?”. O luăm pe sus, zicem că-i mai liniștit. Jos era nebunie: Nemira, Rao, Humanitas: pline de populație. Pe scări: pițiponcime cu duckface și selfiuri. Urcăm sus și dăm de un concurs științific. Vedem roboți, facem cunoștință cu Jimmy, un robot care cânta la pian și avea comandă vocală. Cumpărăm grisine japoneze cu gust de ciocolată amăruie de-a noastră. Ne plimbăm în cerc într-una, dăm de zeci de standuri și la un moment dat răbufnesc: ,,Da’ unde au standul cei de la Crux Publishing băi??”. Un nene se oprește și ne face semne unde îi găsim.

O văd pe Deea la stand, cu joben, costumată, prinsă într-o discuție cu un grup.Aștept să termine, dar îl vede pe Benny și ne asaltează cu o îmbrățișare puternică și cu un ,,My lady” specific. Suntem fericiți să o vedem, sărim și noi pe ea. Îl văd pe Răzvan Coloja și pe Ciprian Mitoceanu. Vorbim, zâmbim, ne lasă să ne lăsăm lucrurile. Totul e natural, mă pune să le recomand unor tipi o carte. Vorbesc cu Răzvan despre ,,Soldați ai terebentinei”. Simțim deja că vibrăm cu toții la unison. După puțin timp vine Andrei Mazilu. Amuzant tipu’, vorbim cu el cel mai mult, suntem ca fanii ăia nebuni, ce nu-și lasă autorul să respire.

m

Mergem la standul Herg Benet, acolo îi vedem pe Alex Voicescu și pe Cristina Nemerovschi. O cunosc pe Lavinia Călina și pe Simona Stoica, stau la deschiderea cărților lor și le salut pe fiecare în parte. Vorbesc cu Alex Voicescu și îmi dă cărți, cărți,cărți. Cristina mi-o dă pe Vicky și Lavinia pe ‘Zora zero’. Plec de la standul Herg Benet cu un zâmbet uriaș pe chip, zâmbetul ăla de ‘A venit Moșul!’. Mă simțeam cu adevărat împlinită având tenacul de cărți în mâini. Mulțumesc încă o dată tuturor!

Și probabil vă întrebați ce au avut standurile  ăstea atât de special? Vă spun eu ce a avut: a avut oameni mișto, care îți dădeau îmbrățișări, oameni care atunci când te vedeau străluceau cu adevărat și li se vedea bucuria pe chip. Oameni inteligenți, oameni culți, antrepenori și oameni dispuși să facă ceva nou și să facă ceva cu adevărat bine. Standurile ăstea două vorbeau despre autori români talentați și despre ce însemna cu adevărat scrisul. După o asemenea experiență știu un singur lucru: asemenea oameni energici vreau să am în jurul meu, oameni ca aceștia ce-mi apreciază colțișorul și mă ajută să evoluez. Pur și simplu oamenii de genu’.

Pentru că o mare parte din timpul meu petrecut la Gaudeamus a fost petrecut cu Crux am decis să vă vorbesc puțin despre acești oameni care în anul 2015 au deschis o editură ce avea să schimbe cititori și să vorbească despre ce înseamnă literatura sf. Da, probabil datorită lor am început eu să citesc literatură sf din România și să apreciez atât de mult această piață de carte. Tot ce pot să spun e că sunt niște oameni geniali, genul ăla de oameni pe care se merită să-i cunoști și să stai cu ei la taclale, genul de oameni care se bucură să te vadă și asta e cel mai important. 

Am stat la deschiderile de carte de la Crux, am avut onoarea să cunosc toți autorii de la această editură și probabil a fost unul dintre cele mai mișto lucruri, să stau acolo, printre cititori, iar lumea din jurul meu să vorbească despre lumi care de fapt poate că nici nu există.Am fost amuzată de jocurile de cuvinte pe care le-am auzit legate de Fram, ursul bipolar și Viktor Rammstein din Cartea cu scoarțe de argint, ferecateAm vrut imediat să citesc Pangeea, toamna de Răzvan Coloja apreciindu-i talentul de la prima sa carte pe care i-am citit-o (Soldați ai terebentinei). Am fost foarte curioasă cu privire la antologia sf denumită Metamorfoze, unde se întâlnesc greii literaturii sf clasice și câțiva autori contemporani. Și după ce l-am cunoscut pe autor în persoană nu am putut să nu mă întreb despre ce a fost vorba în cartea În sângele tatălui

Am fost foarte bucuroasă să-l văd ca invitat pe Alexandru Mironov, am mai vorbit despre acesta la un moment dat, este la rândul său un scriitor de sf pe care-l mai văzusem înainte în cadrul unei conferințe de tip sf. Pentru mine acest om reprezintă idealul de inteligență.

Am făcut cunoștință cu foarte multă lume, cu mulți cititori împătimiți care preferă de la cărți contemporane până la sf sau clasice. Dintre bloggeri și booktuberii din țară i-am întâlnit pe Cristina Boncea și Twist, cu care nu am apucat să vorbesc foarte mult (Salutări de prin colțișorul meu!) De asemenea, l-am mai întâlnit pe Radu Găvan, o prezență foarte prietenoasă care mi-a dat ultima sa carte apărută, și anume ‘Neverland’. Deea nu a uitat nici ea să-mi dea un teanc de cărți. Mersi!

Mi-a părut rău când am plecat, adică descoperisem zeci de chipuri prietenoase într-o singură zi (media e de 3 chipuri prietenoase pe lună, să ne înțelegem), așa că mi-am propus că o să încerc să-i revăd pe toți cât de curând (nu pot pierde asemenea oameni). 

După aia, totul a fost un haos, ieși din Romexpo, direcție greșită, mergi iar o stație pe jos, mergi prea mult cu autobuzul, ia un taxi. Restaurantul la care voiam să mâncăm era închis așa că ne trezim în fața unui magazin cu specific turcesc de la care comand cea mai mare porție vegetariană și o mânânc în mai puțin de 10 minute. Ne întâlnim cu prieteni, ajungem în gară, stăm 3 ore pe tren și ajungem în Brașov. Stomacul meu cere iar mâncare așa că îi mănânc toate pastele lu’ Benny pe la 1 noaptea. Măcar dorm liniștită și știu că totul a meritat. Ajung a doua zi acasă și bag în mine dulciuri și după știu că nu o să mai mănânc nimic timp de 3 zile.

E deja marți și deja îmi lipsesc oamenii de la Gaudeamus. A fost cea mai mișto experiență a mea de la București și din ultimele 3 luni, am simțit oboseala aia pe care o iubesc și după care tânjesc atât de mult. Gaudeamus a fost lucrul de care aveam nevoie și care m-a făcut să mă simt vie. Am iubit asta. 

Yuki

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Experiența Gaudeamus 2015 și cum am reușit să trăiesc fantastic!&8221;

  1. Frumoasa experienta ta la Gaudeamus si amuzant descrisa. Daca vii la Bookfest in primavara, da un semn pe Goodreads. Poate ne organizam sa ajungeti la Romexpo pe drumul cel mai scurt, respectiv sa-i cunosc si eu pe tinerii autori contemporani 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s