Vicky, nu Victoria de Cristina Nemerovschi: Recenzie

Coperta_Vicky_nu_Victoria-Cristina_NemerovschiMulțumesc Cristina pentru carte!

Vicky e o adolescentă de 13 ani cât se poate de rebelă: fuge de acasă prin Vamă când are chef, ascultă muzică rock, se droghează, are 3 iubiți, face sex cu fratele ei și motto-ul ei e ‘Live fast. Die young’.

Tedy o cam face lată, a fugit de 3 ori împreună cu Vicky în Vamă în acel an, iar acum a dat foc școlii. Nimeni nu știe ce mai e cu el, și mai ales dacă e prins, iar Vicky e disperată în a-l găsi.

Continuarea romanului ‘nymphette_dark99’ aduce o serie de amintiri ce sunt scoase la lumină prin prisma lui Vicky. Ce s-a întâmplat după călătoria sa către majoratul lui Dev? În ‘Vicky, nu Victoria’ vei afla cum au decurs încă câteva luni din viața acesteia.

Părerea mea: 

Îmi amintesc de perioada în care am citit cartea ‘nymphette_dark99’ și era pe vremea aceasta, cu un an în urmă; fix când se dădeau simulările și eu uitasem cartea într-o bancă. Îmi amintesc că eram lipită de ea și la școală, așa cum am fost și de continuarea ei. Au găsit-o niște profi care au și citit foarte mult din ea (nu de alta, dar se pare că în timpul simulărilor poți face cam ce vrei), iar reacția lor a fost să-mi explice că această carte (de nyphette vorbesc) este ‘foooooarte violentă’. Am dat din cap zâmbitoare și am zis: ‘Da. Nu o să pun în practică nimic.’ Nu știu de ce am povestit asta, dar uite că a trecut un an și nu am omorât pe nimeni și continui să citesc și literatură clasică și literatură contemporană și am fost și în Vamă (unde nu m-am luat la bătaie cu nimeni). Pe scurt: hai să fim serioși oameni buni, această carte nu o să vă transforme în drogați, nimfomani, criminali, psihopați sau altele. *Am simțit nevoia să spun asta pentru cei care își fac două cruci când aud de asemenea cărți și mai aruncă și cu blesteme în toată familia autorului*.

Revenind, îmi place foarte mult Cristina Nemerovschi.Are o flexibitate în scris și o mobilitate aparte, se vede că scrisul e elementul care o caracterizează și în care se regăsește. La această autoare se vede experiența pe care a dobândit-o în ani de scris, tranzițiile între anumite momente și amintirile ce curg de la sine și te îmbăiază într-o senzație de confort. E un anumit sentiment când citești Nemerovschi, ca o nostalgie de vară, ceva melancolic, presărat cu acțiune, ce-ți aduce adrenalina din sânge la cote nebunești. Cărțile Cristinei miros a revoltă! Ce miros sublim!

re

,,Încă o dată, îmi laud gusturile în ce privește hainele. Pe negru e întotdeauna mai greu să observi sângele.”

Vicky este un personaj complex, enervant, care e greu de marcat sau atins, care unor e superficial, sau egoist, sau uneori nu iubește destul sau e în o mie de feluri diferite. Vicky reprezintă simbolul unui revolte ce se naște în unii dintre noi, acea parte a corpului care vrea mai mult, care se impune și iese la iveală în adolescență și vrea să schimbe ceva în fiecare. Vicky este persoana care s-a săturat să fie îndopată cu excese de cretinism în masă și vrea să calce în picioare pe oricine care-i aduce în prim-plan așa ceva. 

În continuarea romanului ‘nymphette_dark99’ am găsit ceea ce așteptam: concepțiile lui Vicky, evoluția ei în timp. Cred că așteptam de mult timp să văd cine este această Vicky cu adevărat și am simțit cât se poate de intens faptul că Vicky nu crede în viitor; această Vicky trăiește în jurul unor oameni ce sunt zgomot pe fundal, ca Tedy să fie singurul cu care să simtă cu adevărat că ea merită un viitor. Personajul are și anumite răspunsuri primite în doze de la iubiții ei, răspunsuri legate de viitor, de societate și de viață. 

Vicky îți poate schimba percepția despre viață, și asta nu știu dacă e un revoltalucru rău; pe mine nu simt că m-a schimbat, multe dintre percepțiile lui Vicky pur și simplu le credeam înainte să aud de Cristina Nemerovschi. Nu cred că m-am regăsit în Vicky (da, avem idei comune legate de chestii din jur), dar nu i-am simțit melancolia specifică mie și nici extremele pe care le am eu (cred că avem extreme diferite pe care le simțim de cele mai multe ori mult prea adânc). Asta nu m-a oprit din a-mi plăcea de Vicky și Tedy, de a-i înțelege și de a-i accepta (i-am simțit foarte aproape, într-un mod straniu). 

,,…când pot scrie despre orice, ei aleg să scrie numai despre rahaturile pe care le știe oricine. Nu taie în carne vie, doar zgârie un pic la suprafața lucrurilor. Au toată libertatea din lume și n-o folosesc. Să nu riște, să nu deschidă drumuri, de teamă că poate nu vor fi apreciați. Mie îmi inspiră milă. Dacă și trăiesc la fel cum scriu…”

Mi-a plăcut mai mult cartea asta decât prima, am simțit că stilul de scris se potrivea mai mult cu Vicky, că Vicky a fost mai chill în a povesti totul, că a reușit să treacă peste Întâmplare, că e în continuare foarte porno, că poate să seducă și să facă după cum are chef; am simțit-o pe nimfeta noastră ca pe o adevărată Lolită a sec. XXI: una mai impulsivă, mai complexă, mai sexy.

Cred că cititorii se pot împărți în două: cei care apreciază mirosul de revoltă și cei care nu înțeleg ce înseamnă acesta. Eu aș putea să recomand oricui această carte, cred că ar trebui să-o citim cu toții, e ceva ce te schimbă puțin, e începutul unei revolte în fiecare dintre noi, iar această carte activează acea parte. Recomand, recomand, recomand! Doar citiți-o odată!

Și pentru că nu m-am putut abține, am decis să pun o melodie, în cinstea lui Vicky și a rock-ului și a revoltei! (nu se putea potrivi mai bine!)

Cartea o puteți comanda de AICI.

Yuki

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s