În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu: Recenzie

 

in-sangele-tatalui-site-cruxMulțumiri editurii Crux Publishing pentru această carte!

Cartea privește două vieți complet diferite, de la cea a unui apărător al femeilor ce suferă din cauza violenței domestice, iar seara este un criminal în serie până la cea a unui tânăr exemplar ce muncește din greu pentru a-și plăti facturile. Într-o zi tânărul este asaltat din apartamentul său de către niște polițiști și tratat ca un criminal, în timp ce, în paralel, ucigașul face o nouă victimă. Ce au aceștia doi în comun? Nimic altceva decât Amendamentul Dawson și niște gene care pot să îi arunce direct în închisoare după o simplă analiză de sânge.

Un roman captivant, ce succede o poveste inspirată din realitatea și prevede un viitor lugubru și plin de oportunități pentru siguranța populației. Dar dacă această siguranță reprezintă aruncarea în închisoare a oamenilor nevinovați?

Părerea mea:

O să încep prin a spune că tot ceea ce am citit de la Crux Publishing până acum mi-a plăcut, tot ce am citit de la ei a fost înălțător, genial și plin de adrenalină, iar pentru asta vreau să le mulțumesc înainte de toate pentru că au decis să fie colaboratori ai blogului! Dacă vreodată nu știți ce să citiți și vreți ceva captivant, morbid, incitant, atunci sigur ,,În sângele tatălui” e cartea de care aveți nevoie (cam toate cărțile de la Crux merg pe ideea asta).

Cred că această carte ar putea fi comparată foarte bine cu literatura nordică care se axează foarte mult pe mister și thriller, cu toate că aceastd4e2e14f92233e78a046b7a1405c48a4a a avut ceva mai mult: pur și simplu a ieșit din acea joacă de-a ‘șoarecele-și-pisica’ și a intrat în domeniul de analiză a minții bolnave a unui psihopat printr-o introspecție într-o arie mai puțin vizitată a autorilor din zilele noastre. Mi-a plăcut viziunea autorului, de a plasa acțiunea într-un viitor nu foarte îndepărtat, dar care nu se axează pe evoluție tehnologică, cât încearcă să se axeze pe aplicarea legii și evoluția geneticii. Este pentru prima oară când văd o asemenea viziune suprinsă într-o carte și am fost foarte încântată, dar care mi-a dat și de gândit destul de mult. Mi-a dat de gândit prin prisma faptului că totul pare extrem de plauzibil pentru un viitor incert în care o să trăim și unde nimic nu va mai putea fi considerat drept ‘sigur’.

Unul dintre personajele principale, și anume Robert, criminalul, a urmat tipologia misoginului șarmant, care poate avea lumea la picioare, dar care preferă să rămână într-o mică asociație împotriva drepturilor omului. Genul acela de om care poate avea toată celebritatea, dar ajunge în punctul în care crede în echilibrul prin care ziua salvează o viață, ca noaptea să treacă una în Lumea de Apoi. Este interesant de studiat profilul unui criminal și chair mi-a plăcut să-i pot ajunge direct în profunzimea gândirii
și să înțeleg mecanismele prin care dezgustul inundă venele, iar ura îl transformă într-o mașinărie de ucis.

45b6d74057fa952c2e6bfefa71b7822dLa capătul opus l-am întâlnit pe Leo, un student ce se trezește dintr-o beție și este  săltat de către poliție și aruncat într-o celulă. Am fost foarte confuză cu privire la tot ceea ce i se întâmpla (mai mult ca sigur că și el era așa!), dar am fost legată de carte până am aflat care era adevărata cauză a închiderii sale.

Antiteza dintre limpezimea cu care înțelegeam criminalului și ceața prin care încercam să deslușesc acțiunile unui om inofensiv mi s-a părut un mix de-a dreptul savuros, care trebuie din când în când degustat de către fiecare tip de cititor.

Cu stilul de scris te obișnuiești foarte ușor și cred că te ține captiv ca într-o menghină până la sfârșit, ca apoi să-ți dorești cu precădere o continuare la fel de interesantă și mai important decât orice să-ți dai seama ce se va întâmpla cu Leo și Robert (pentru că sfârșitul cărții ăsteia chiar are loc de o continuare).

Este o carte care se citești repejor și care formează o atracție incredibilă între cititor și personaje, care insuflă o sete de lectură și de ce nu?, te poate scoate dintr-un reading-slump cu ușurință. Genul ăsta de cărți cred că sunt singurele care te pot scoate dintr-un reading-slump, iar dacă chiar acum vă aflați în vacanță și vă doriți al naibii de mult să citiți, iar ecranul computerului vă face prea mult cu ochiul, atunci ‘În sângele tatălui’ e remediul perfect.

Așa că o puteți comanda de AICI.

Yuki

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu: Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s