Lumi paralele de Michio Kaku: Recenzie

Michio-Kaku__Lumi-paralele-O-calatorie-prin-creatie-dimensiuni-superioare-si-viitorul-Cosmosului__606-719-306-0-785334290814De această dată ţin să mulţumesc librăriei online Libris,  librărie online cu nenumărate cărţi online.

Michio Kaku este un renumit fizician şi scriitor, fiind profesor la Colegiul din New York. Cărţile acestuia le găsiţi la categoria cărţi de ştiinţă.

Lumi paralele’ este divizată în 3 arii: Universul, Multiuniversul şi Evadarea în Hiperspaţiu; reuşind să ne înveţe de la istoria astronomiei şi primele cercetări făcute de Isaac Newton până la acceleratoarele de particule din zilele noastre şi posibilitatea existenţei unor lumi paralele. De la teorii pline de absurditate până la cele mai logice concepte întâlnite până acum cartea are rolul de a impregna dorinţa de cunoaştere în fiecare cititor nefamiliarizat cu acest domeniu, dar şi de a ne răspunde unor întrebări.

Părerea mea: 

O să încep printr-o mică confesiune: de la cea mai fragedă vârstă până acum 3 ani am fost total fascinată de astronomie, urmărind fiecare emisiune cu Michio Kaku şi Morgan Freeman, citind nestăvilit despre natura găurilor negre, analizând posibilitatea de a ajunge într-o altă dimensiune şi curioasă totodată de acceleratorul LHC. Mă simt ruşinată să ştiu că am 4c599e7bb991916a9203559dc5e302d7renunţat la un asemenea domeniu în favoarea altor domenii (care sunt la fel de importante pentru mine). După o conferinţă de-a lui Alexandru Mironov am vrut să continui să caut, iar după cartea asta am reuşit să reactualizez totul pentru a putea, din nou, să studiez inexplicabilul. Cu ocazia asta tot ce pot să fac e să mulţumesc din nou librărie online Libris pentru şansa de a citi această carte şi a îmi da seama ce importanţă are astronomia pentru mine. 

Toată cartea însumează subiecte atent studiate de către fizicieni, autorul aducând între fizică şi mitologie, religie,literatură, psihologie o paralelă cât se poate de vizibilă şi bine pusă la punct. Cele mai intrigante teorii sunt cele noi dezbătute,adică Teoria M şi teoria corzilor. Sunt totodată curioasă şi cu privire la conceptul copernican şi antropic (acida întrebare dacă există sau nu un sens al universului în care trăim). Volumul de informaţie reuşeşte să îi impună omului deja format în domeniul fizicii o imagine cât mai amplă a subiectului, ca omului neformat să-i confere o serie de întrebări ce pun la îndoială sau chiar acceptă existenţa unui Dumnezeu. 

Apariţia Universului este uşor enigmatică, cu toate că inflaţia ne răspunde la întrebări, observând că totul a început odată cu o greşeală şi culminând în tot ceea ce este Universul astăzi. 

Am observat că diferenţa dintre filosofie şi astronomie era atât de mică şi de greu de identificat în trecut, încât majoritatea filosofilor erau cosmologi ce reuşeau să analizeze cerul şi să prevadă teorii pe baza acestora. Edgar A. Poe a fost unul dintre autorii care au răspuns întrebării ”De ce este cerul negru?” în momentul în care nici cei mai mari fizicieni ai timpurilor nu ştiau răspunsul. 

Aflăm informaţii despre o posibilă construire a maşinii timpului, dar şi efectele ce le-ar avea aceasta asupra omenirii. De asemenea, viitorul Universului ne arată cât se poate de clar că ne îndreptăm spre un mare îngheţ în care viaţa inteligentă va trebui să se adapteze. Ceea ce este cert este faptul că ştiinţa este viitorul acestor întrebări şi multor altora. 

Singurul lucru care nu m-a satisfăcut este intervenţia abia vizibilă a lui Copernic în text, dar şi faptul că singura teorie  căreia să nu-i fie oferite vreo explicaţie este cea a relativităţii (care este baza teoriilor curente). Mi-a plăcut să văd schimbul continuu de la religie la ştiinţă, obervând cu o oarecare bucurie lipsa unei religii într-un viitor care prevede paradisul.

Iniţial am fost dezamăgită să văd cât de mult poate evolua planeta noastră şi faptul că mă aflu într-o perioadă atât de sărăcăcioasă privind lucrurile cerete pe care le cunoaştem. Apoi 1e72b82b92b72cf62afd3aca6c3ee3a7am observat fascinaţia autorului privind perioada în care trăieşte şi bucuria cu care se gândeşte că noi suntem generaţia decisivă. Dacă este ceva ce cred că ar trebui cu tărie să vă împărtăşesc este faptul că noi suntem la limita unde o nouă civilizaţie se va naşte; în următoarele decenii avem şanse de 50% ca totul să înflorească, să aducem paradisul pe Pământ; şi la polul opus avem tot pe-atâtea şanse de a eşua sub impusul războaielor continue, poluării şi foametei tot mai mare (aşa cum am aflat de curând 7 din 10 persoane suferă de sărăcie). Sfârşitul romanului ne aduce un imbold în încercarea de a conştientiza faptul că noi suntem generaţia care poate salva totul şi că trăim la limita celor mai mari descoperiri făcute vreodată în domeniul fizicii cuantice şi astro-fizicii. 

Cartea este scrisă într-un mod foarte concis, reuşind să dea la o parte orice detaliu ce are de gând să plictisească cititorul, dar şi să explice fiecare fenomen într-un mod aplicabil şi uşor de înţeles. 

Sunt sigură că o să continui să citesc din domeniul astronomiei cât mai mult, iar Michio Kaku o să-mi rămână adânc înrădăcinat în memorie atât pentru emisiunile de la Tv de când eram mică, cât şi pentru cartea care m-a făcut să redescopăr un domeniu. 

Cartea poate fi comandată de AICI.

Yuki

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s