Umanizarea zeilor în romanul ‘Piramida roşie’

download.jpg

Povestea urmăreşte întâlnirea a doi fraţi, Carter şi Sadie, şi urmările decizilor luate de părinţii acestora. Odată cu spargerea unui sigiliu ce adăposteşte 5 zei, cei doi fraţi vor ajunge să-şi descopere destinul prin care sunt gata să salveze lumea din calea lui Set, Zeul Haosului. 

Umanizarea zeilor din roman reprezintă procesul canceros şi motivul primar pentru care am urât o carte ce avea potenţial. Privind obiectiv îmi dau seama că Rick Riordan a scris o carte pentru copii, dar care a vrut să fie înţeleasă şi de adulţi. Acest lucru nu a ieşit din următoarele motive: reacţii neverosimile din partea personajelor, o umanizare cât se poate de clişeică a anumitor zei şi un sfârşit previzibil. 

Astăzi o să vorbesc despre acea umanizare a zeilor care a distrus atmosfera plăcută şi m-a făcut să nu mai vreau să continui seria. 

Gândeşte-te că este vorba despre Egiptul Antic, o cultură vastă şi cât se poate de diversificată în care zeii sunt adevărate forţe divine. Apoi imaginează-ţi că cineva a pus în scenă creearea copiilor lui Nut şi Geb, sună absolut genial! (Sau cel puţin aşa mi se pare mie). Problema apare în momentul în care Anubis e cât se poate de umanizat, când acesta apare ca un tip ‘cool’, cu replici cât se poate de normale. Probabil atunci când te gândeşti la cel care ghidează sufletele morţilor te aştepţi să existe un Zeu aspru, dur, ambiţios, nu la un adolescent iresponsabil. Anubis nu e singurul care trece prin procesul prin care ajunge să fie un om; comportamentul lui Isis şi a lui Horus e la fel de uman (niciun pic de manipulare sau încercare de a subjuga). În mitologia egipteană Isis îl păcăleşte pe Ra şi reuşeşte să-şi aducă soţul, pe Osiris, pe tron. În carte nici măcar nu observăm 1% din şiretenia ei. Horus e văzut ca un războinic, dar în carte e abia conturat pe alocuri.E ca şi cum ai citi despre nişte personaje obişnuite cu nume de zei, nimic care să le arate măreţia. Zeii au semănat extrem de mult ca atitudine între ei; întâlneai 3 tipuri de zei: cel care voia să distrugă lumea, cel care voia să apere lumea şi cel care voia să distrugă lumea pentru că nu-l mai văzuse pe Osiris de ceva timp şi asta i se părea singura soluţie. Am fost dezamăgită de modul în care aceşti Zei se comportau, iar povestea de la începuturile Egiptului a fost lăsată ca fundal. 

Singurul lucru care mi-a plăcut a fost faptul că am aflat nişte chestii interesante despre egipteni pe care nu le ştiam înainte (eu fiind destul de pasionată de mitologia şi cultura egipteană). Dacă aveţi nişte recomandări de non-ficţiune cu mitologie egipteană atunci lăsaţi un comentariu mai jos (:

Yuki

PS: Probabil mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă aş fi avut între 10-15 ani, lucreu pentru care o recomand acestei categorii de vârstă. 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Umanizarea zeilor în romanul ‘Piramida roşie’&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s