Antidotul de Cristina Boncea: Recenzie

coperta-antidotulMulțumesc Cristina pentru exemplar!

Ultimul volum al trilogiei Octopussy o urmărește pe Hyena și regretul ce o însoțește odată cu moartea surorii sale. Aceasta ajunge să ne povestească relația ei cu doi tipi, Alek și David, dar și sentimentul de dragoste pe care îl are pentru un anumit verișor D.

De asemenea, ni se explică mai în detaliu ce reprezintă boala Octopussy pentru familia Sugar, dar și moartea lui Becks.

Părerea mea: 

Așa cum mi-a spus și Cristina, ‘Antidotul’ este o carte tip-jurnal, în care-pe lângă acțiunea propriu zisă ce se învârte în jurul Hyenei- avem parte și de gândurile și percepțile pe care le are asupra lumii. Aici mi-am dat seama cu adevărat cât de mult a evoluat autoarea de la primul la ultimul roman. Ce-i drept nu am citit volumul 2, dar asta nu m-a împiedicat să nu am o lectură plăcută a ultimului volum din serie. Este clar că personajele evoluează, Hyena are deja 17, respectiv 18 ani și are deja o viziune asupra lucrurilor din jurul ei. Parcă toate personajele au devenit peste noapte mai interesante, ni se explică acțiunile lui Gary, Candie și unchiului Phil, iar până și Hyena devine mai indulgentă cu ei. Ni se explică ce înseamnă cu adevărat Octopussy și se face o delimitare clară între bine și rău. 

Dacă ar fi să compar primul roman cu cel din urmă, pot spune că ultimul a fost mult mai bun, stilul de scris s-a îmbunătățit atât de mult, iar personajele au fost conturate mult mai bine, devenind mult mai intrigante pentru roman.

Sfârșitul a fost puțin mind-fuck (și aici mă refer strict la ce se întâmplă cu familia Sugar și trecutul lui Gary), iar confesiunile personajelor mi s-au părut atât de triste și emoționante, imaginea de ansamblu fiind una plină de regret. Nu mă așteptam ca familia Sugar să fie cu adevărat o victimă și nici ca Hyena să ajungă să-și dea seama de caracterul toxic al celor din jurul ei. Este un roman complex, dar anumite exprimări mi s-au părut trase de păr (‘Leoaica mea’), multe idei mi s-au părut aranjate haotic (la un moment dat mi s-a părut că se sărea de la o idee la alta fără nicio tranziție), iar anumite părți ale romanului nu pot spune că m-au impresionat (confesiunea lui Candie și tot ce ținea de D.)

Cred că autoarea a pus mult mai mult ‘din ea’, iar chestia asta se vede și face din ‘Antidotul’ un roman bun.

Recomand!

Cartea poate fi comandată de AICI! Iar pe Cristina o puteți găsi pe blog și pe canalul ei de Yt.

Yuki

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Antidotul de Cristina Boncea: Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s