Cum m-am apucat de citit!

Concurs organizat de Libris, o librărie online cu numeroase cărți noi, ce are o varietate de cărți de beletristică

17097645_1307199722658986_509222178055779147_o.png

Mi-a luat ceva să mă gândesc cum să încep acest articol. Am început să citesc de prin clasele primare. Inițial eram înnebunită după enciclopedii (tot ce ținea de biologie animală și astronomie). Știu că prima carte de ficțiune a fost ‘Colț alb’ a lui Jack London, o carte pe care mi-a cumpărat-o mama după o serbare de Crăciun. O devorasem. Gândiți-vă ce caraghios arătam cu o carte de ficțiune în mână! Eu, care înainte învățam zeci de chestii ce țineau de animale și a cărei emisiune preferată era ‘The Universe’! Pentru prima dată aveam ficțiune în mână și așa mi-am dat seama că toate cărțile aveau ceva în comun: te învățau ceva nou! De această dată învățam despre oameni, îi studiam cu interes și începeam să îi înțeleg. Și cu cât citeam mai mult, cu atât iubeam mai tare ceea ce găseam. Prin a V-a deja îl descopeream pe Jules Verne. Iar desenul meu preferat era ‘Ocolului Pământului în 80 de zile’. Aveam pauze lunguiețe între lecturi. Iar în clasa a 7-a soră-mea mi-a spus cum oamenii au pasiuni precum cititul; și am reînceput să citesc. Mai mult ca niciodată. Devoram cărți YA, ‘Cireșarii’, Salinger, Eliade, tot ce-mi cădea în mâini. Și iubeam faptul că totul era palpabil, mă regăseam în poveștile personajelor mele și învățam odată cu ele. Învățam despre oameni. Asta m-au învățat cărțile: care-i faza cu oamenii ăștia ce vuiesc în jurul nostru. Și a fost unul dintre cele mai grele lucruri, să învăț despre incredibilul din spatele diversității umane. Citesc pentru că pot învăța chestii. Ăsta ar fi răspunsul de bază. Am început să citesc, mai mult sau mai puțin, din întâmplare. Și a fost una dintre întâmplările ălea geniale. 

Odată cu lectura am învățat și că puterea se ascunde în cultură. Putere pe care masele de oameni nu o pot lua înapoi odată ce face parte din tine. O putere care vorbește despre pace, nu război. O putere care vorbește despre prosperitate și înțelegere. Singura putere veridică a lumii.

Sau așa cum ar spune unul dintre personajele mele preferate: 

Books, not guns. Culture, not violence!

(The Dreamers, reg. Bernardo Bertolucci)

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s