Apocalipsa lui Chuck Palahniuk

Apocalipsa este al doilea volum din seria Blestemați de Chuck Palahniuk. 

copertaFata.jpg

Madison este o fată rea. Madison a fost condamnată la vârsta de 13 ani să-și petreacă eternitatea în Iad, doar că Stăpânul Întunericului are alt plan pentru ea. Madison trebuie să aducă apocalipsa și să trimită populația lumii în Iad. 

Totuși, aceasta rămâne prinsă în lumea celor vii în ziua de Halloween. Între timp, Camille și Antonio Spencer au creat o religie nouă care garantează intrarea oamenilor în Iad, iar Madison trebuie să-i oprească înainte de a fi prea târziu.

Chuck Palahniuk are o semnătură proprie când vine vorba de scris, iar din Apocalipsa a reușit să facă o varză totală cu semnătura lui cu tot. Îmi place Palahniuk, e unul dintre autorii mei preferați în momentul de față, dar așa cum a recunoscut un alt cititor înfocat de-al lui ‘cărțile de după 2010 devin tot mai proaste’. Sau poate e vorba doar de seria asta. Ideea e super mișto, dar anumite lucruri sunt atât de stupid explicate că îți dădeai ochii peste cap cu o viteză de 100 RPM. 

Volumul 2 e atât de obositor și are atât de puține lucruri care să te surprindă! Primele 100 de pagini sunt doar o rememorare a vieții de lux pe care Madison a dus-o pe pământ. Sunt strecurate câteva idei cu privire la ce înseamnă religia creată de Antonio și Camille, dar și câteva amintiri din copilăria lui Madison. Madison este într-o formulă mai enervantă ca oricând: din nou am avut problema în care nu îmi dădeam seama dacă are 13, 5 sau 20 de ani. 

Singura informație interesantă apare atunci când descoperi motivul pentru care Madison a ajuns în Iad și cum Stăpânul Întunericului a pus la cale tot complotul. E puțin probabilă toată povestea, dar măcar a reușit să mă amuze. Am perceput toată cartea ca pe o satiră adusă religiei și, implicit, a crezurilor oamenilor cu privire la lumea de dincolo. 

Mi-a plăcut cum a fost descris Iadul în Blestemați; în al doilea volum aproape lipsește orice asociere cu lumea de dincolo și ni se descrie foarte mult cum merge treaba cu fantomele pe pământ. Un fel de Scurtă-incursiune-în-lumea-morților-din-perspectiva-unei-fantome-de-13-ani! Și da, oamenii par al naibii de amuzanți și ipocriți prin perspectiva lui Madison. 

Au fost părți  care mi s-au părut mai mult decât inutile, toate acele tweeturi de la Leonard reușeau doar să-ți dea mai multe bătăi de cap cu explicații privind apocalipsa și adaptarea acesteia la situația actuală. Toată cartea este formată din Tweeturi pe care le scrie Madison, nu pot să spun că m-a deranjat formatul, ba chiar mi s-a părut interesant.

Mi-a plăcut finalul cărții, a dat sentimentul ăla de aventură și a lăsat loc de un volum următor. Posibil să continui trilogia, oricât de multe bătăi de cap mi-a dat și oricât de exagerată mi s-a părut, sunt curioasă să aflu cum se va termina povestea lui Madison. 

Rating: 2/5

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n2.png

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s