un bilet de 2,75

Am așteptat odată un tren. Am așteptat cu orele. Să vină și să mă ia din tot jegul, dintre toți drogații la pungă și toate fetele frivole și toți oamenii însetați, obosiți, mereu condamnați. Ghetele mereu ude, gâtul o durere continuă, vorbele niciodată acolo. Am așteptat cu biletul de 2,75 în buzunar și cu o cască în urechea stângă. Mâinile mereu reci, urechile înghețate și doar propria respirație. 12-16 pe minut. Fiecare numărătoare era tot mai rece. Oamenii fugeau ca să nu rămână înțepeniți. Să mori într-o gară rece, cu mucii pe-afară, cu pleoapele alipite. Ușile niciodată închise, luminile mereu aprinse. 

Scuipatul oamenilor nu ajungea la Dumnezeu. Aici se murea. Doar alți oameni din alte crăpături din alte ierni. Același ger, altă sentință. Aceeași poveste: Mă întorc și mâine. Cadavrele erau luate peste noapte. Mereu oameni noi. Astăzi o roșcată în depărtare. Pentru prima dată un tren. 

Yuki

Reclame

2 gânduri despre &8222;un bilet de 2,75&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s