Procesul lui Kafka

Franz-Kafka-Procesul-opere-xx.jpg

Procesul este o nuvelă neterminată scrisă în 1914-1915 de către Franz Kafka și publicată post-mortem în 1925. 

Kafka mi-a ajuns repede la inimă, de la primele pagini am prins gustul literaturii absurdului. Doar Camus a mai avut un asemenea impact asupra mea. Recenzia o să conțină spoilere, mie mi s-ar fi părut util să citesc o părere înainte de lecturare (ajută la digerarea textului), dar voi decideți. 

Am auzit de Kafka de ceva timp (i-am văzut probabil coperțile cărților afișate pe niște pagini), nu a fost niciodată un trend cu Kafka și nici nu cred că o să existe vreodată. De ce se întâmplă asta? Kafka e un fan al literaturii absurdului: o întâmplare tragico-comică (imposibilă și improbabilă) care aduce repercursiuni mortale pentru un biet protagonist. Identitatea protagonistului este una fadă, știm doar că este un oarecare domn K., care este arestat la domiciliu și căruia i se intentează un proces. Motivul arestării? Niciunul, aparent. Aici există o dilemă încă de la început: K. este arestat fără un motiv sau cititorului nu i se prezintă cauza arestului său? Cu toate acestea, K. își caută un avocat și se prezintă la tribunal cu regularitate. Orice întrebare legată de parcursul procesului este inutilă. Absurd, nu? 

Toată lumea știe de proces, dar nimeni nu găsește o rezolvare a sa. Funcționarii, avocații mărunți, oamenii de rând sunt priviți cu amuzament. Toată goana lui K. este sortită eșecului: avocați care nu fac nimic, funcționari care nu știu decursul procesului, hârtii care se plimbă prin tribunale mărunte fără a aduce un rezultat. Și, până la urmă, toată fuga lui K. după răspunsuri este exact frământarea omului de zi cu zi: condamnat să trăiască, fără a primi un răspuns cu privire la arestul său în existență. Oamenii sunt doar piedici în acest proces, iar protagonistul este sortit eșecului încă de la început. O parabolă ne explică demersul lui K. în fața acestui proces: un om încearcă să treacă de poarta Legii, dar este oprit de către paznic. Omul încearcă să-l mituiască pe paznic, dar acesta nu se lasă influențat. Viața omului trece pe lângă el, iar paznicul îi deschide poarta, explicându-i cum acea poartă a fost creată pentru el, fără posibilitatea ca altcineva să o deschidă. Practic, omul a murit în urma procrastinării care nu l-a lăsat să ia o decizie, și prin urmare, să-l lase să-și continue viața. Procesul este o nuvelă neterminată, dar avem parte de un final searbăd: K. este ucis ca un câine. Toate întâmplările se petrec pe parcursul unui an: aniversarea lui K. reprezentând începutul și finalul procesului (care se sondează cu moartea acestuia).

Am văzut cu oarecare amuzament întâmplările din Proces; totul aparține absurdului: K. nu ajunge niciodată să afle de ce a fost condamnat, oamenii ajung să se înjosească pentru a obține un avocat, accesul oamenilor mărunți într-un tribunal cu influență este interzis (și mai mult, totul pare un mit!), iar legea devine relativă, niciun adevăr fiind absolut în fața acesteia. K. este un burlac căruia nu-i lipsesc aventurile amoroase în toată goana sa cotidiană. Mi-a plăcut K., poate prin simplul fapt că e ușor să-l sustragi din text și să te pui pe tine în locul său. Mi-a amintit de Străinul lui Camus, o altă nuvelă pe care o recomand cu toată încrederea. 

Nu cred că mai are rost să explic cât de mult mi-a plăcut conceptul lui Kafka și toată povestea lui K. 

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n.png

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s