Bitis caudalis #4: Paradă paradă

Bungee-jumping. În realitatea realităţii altuia. În capul piciorul ochiul altuia. Simţind cum se scurge pe tine. Alt puroi. Din altă minte. Căci puroiul vine din bitis caudalis-ul fiecăruia. Şi la sfârşit întrebarea:

‘domnule şarpe, care este bitis caudalis-ul meu?’

‘nu ştiu nu ştiu nu ştiu’ îmi spune cu ochii plini de roşu

Îşi îngroaşă vocea. Venele pulsează. Iar limba i se despică în două. Sâsâitură.

‘domnule şarpe, sunteţi bine sănătos?’

Zâmbeşte ca în reclame. Cu dinţii până la cer şi înapoi: ‘Ca nou.’

Pip. Pap. Padap.

În seara asta sau poate că ieri am uitat de şerpi. Poate că asta a fost acum o lună. Niciodată nu am ştiut cu exactitate. Omul se mănâncă pe sine. Iar dintr-un colț regele Bitis țipă:

‘Arta a murit! Și voi ați omorât-o!’

Iar asta mă trezește. Îmi iau membrele, îmi deschid ochii, mă ridic din grămadă de șerpi, îi calc în timp ce trupul îmi e scăldat în puroiul lumii. Îmi retez limba în două ca să pot vorbi cu regele. O durere surdă în limbă în timp ce despicătura scoate un singur sâsâit:

‘BLASFEMIE ADUSĂ ȘERPILOR!’

 Iar regele Bitis mă aude. Și mă trimite în deșert. Pentru 40 de ani, să rătăcesc până când o balenă mă va lua în burta ei pentru 3 zile. Dar balene în deșert nu sunt, și nici alți șerpi cu care să vorbesc. 40 de ani stau și mă plimb prin nisipuri. Caut o scăpare, dar de fiecare dată dau de același arbust și mă plimb în același cerc.Așa că după 40 de ani mă opresc sub o dună și mă încolăcesc. Îmi turtesc coada sub propria greutate și o prind cu putere. Îmi înghit coada în timp ce ceilalți șerpi venerează un rege fals. Astăzi, șarpele din mine  a ieșit, iar omul o să spargă cercul deșertului devenind el un cerc. Așa că mă înghit. Totul se termină cu primul cerc al lumii. Culminând cu harakiri-ul lui Ourobros.

S U N T  O  S F E R Ă.

Yuki

Bitis caudalis #3

Prima parte: AICI.

A doua parte: AICI.

Dacă stai să asculți șerpii într-o zi se poate să-i auzi. Vorbesc limba oamenilor. 

Dacă îi privești îndeajuns îți vei da seama că ei toți sunt ca noi. Aceeași materie reschimbată. Aceleași principii întoarse. Aceleași fațete ale materiei colective. 

Într-o zi te vei întoarce îndeajuns de tare încât să îi vezi cum vuiesc. Vuiesc în propriile lor anti-decese. Iar într-o zi vei ajunge să stai cu ei, să mănânci aceeași pradă, să-ți îneci plictisul pe aceleași poteci, să contopești oamenii într-o masă diformă de simplitate.

Mi-au dat un dar și mi-au luat ceva în schimb. Ăsta e principiul pe care ei funcționează. Șerpii vuiesc atent în fiecare cotlon. Iar pe frunțiile lor stă scris cât costă fiecare exemplar. Am adormit în propria realitate și m-am trezit într-o măcelărie de șerpi. În care fiecare se înfruptă seducător din aceeași bucată de carne.

Și totul se învârte, iar șerpii vuiesc. Iar tu ajungi să trăiești prin prisma lor. Culminând cu haos. 

Yuki

Bitis caudalis #2

Prima parte: aici.

Se făcea că eram în țara șerpilor de pe continentul șerpilor. Era o lume a șerpilor, unde toți se unduiau hipnotizați după flash flash flash. Unduirea lor mânca bucăți din mine. Erau cu toții în bucăți albastre, verzi, roșii. Dar toți se făceau albi la flash flash flash. Toți ajungeau să miroasă a incendiu după bere. Și se descompuneau atât de frumos în flash flash flash. Și erau dulci ca siropul de tuse. 

I-am mințit că-mi plăceau trenurile. Preferam focul și șerpii. Șerpii cum ardeau și mușcau din flash-uri. Arde-i. Aruncă cu benzină și dă foc. Și stai printre ei în timp ce te mușcă cu sânge.Să ardă cu tine, să te crucifice în mușcături, să-ți ia toată amorțeala. Să te prindă de buza inferioară într-o încleștare de-a regelui bitis caudalis. Și să-ți ia totul în flash flash flash. O singură contracție înainte de semi-șarpe. Culminând cu lipotimie.

Yuki

Bitis caudalis

Se făcea că eram în deșertul Namib din Namibia. Nu știu ce are asta specific. Făceam cuiburi pentru șerpi, tunele pentru șerpi, îmbrăcăminte pentru șerpi. Era o viperă cu corn (bitis caudalis) din Sud. Se încolăcea și mă privea mă privea, în timp ce eu îi citeam petele și le găseam nume. Aș fi vrut să îi pun numele unui autor rus, dar nu i s-ar fi potrivit. Nici numele unui cântăreț folk.Așa că l-am ascultat l-am ascultat l-am ascultat. Satisfăcător dacă abstractizam atmosfera de fundal, hipnotizant dacă îi abstractizam pe ceilalți, plictisitor dacă îi abstractizam unduirea trupului. 

Perfect. Perfect. Perfect.

Sunetul era o lopată ce împrăștia nisip în jur. Era sunetul de nisip sfărâmat în pumn, nisip ce ți se scurge pe cele 7 vertebre, nisip ce se scurgea încet, puternic, simetric, nisip ce-ți mușca intim lobul urechii. Bi-tis ca-u-da-lis. Sâsâit, tremurat, picanterie exotică din Namibia. 

Aș fi vrut să dezosez acel trup, cu mâinile libere, la căldură, culminând cu epistaxis.

Yuki