Noutăți în materie de anime| Toamnă 2017

Salutări oameni-care-se-uită-la-anime! Am văzut câteva apariții interesante al acestui sezon în materie de anime și am zis să vă împărtășesc din cele care mi-au atras mie atenția.

Shokugeki no Souma (sez. 3: San no Sara)

86603.jpg

English: Food Wars! The Third Plate

Premieră: 4 Octombrie 2017

Genres: Ecchi, School, Shounen

Duration: 24 min.

Rating: PG-13 – Teens 13 or olderî

Am văzut primul sezon anul trecut și de ceva timp îmi stătea pe wishlist sez. 2. Pentru cei care nu au auzit de anime premisa este destul de simplă. Souma este un adolescent care iubește să gătească și merge la cea mai prestigioasă academie culinară din Japonia: Academia Tootsuki. O academie unde doar 10% din studenți reușesc să promoveze, iar bătăliile culinare sunt la ordinea zilei.  

Inuyashiki

87467.jpg

English: Inuyashiki Last Hero

Premieră: 13 Octombrie 2017

Genres: Action, Sci-Fi, Psychological, Drama

Duration: 20 min

Inuyashiki este un om în vârstă de 58 de ani ce află că suferă de cancer și că mai are puțin de trăit. Norocul lui pare să fi dispărut, iar într-o zi un fulger îl lovește fără a-i lăsa vreo vânătaie. Ca mai apoi să afle că a început să aibe puteri ciudate ce l-ar putea transforma într-un erou. Pare să fie singurul cu aceste puteri…până când mai observă pe cineva ce pare că a trecut prin aceleași schimbări ca el.

Himouto! Umaru-chan R (sez. 2)

87290.jpg

English: My Two-Faced Little Sister 2nd Season

Premieră: 8 Octombrie 2017

Genres:  Slice of Life, Comedy, School, Seinen

Rating: PG-13 – Teens 13 or older
Himouto! Umaru-chan se întoarce cu un nou sezon! Umaru este o popularitate în liceul său, o adolescentă cum nu se poate mai educată și mai îngrijită. Imaginea asta o avem până când Umaru ajunge acasă. De acolo Umaru se îmbracă cu un hanorac ce o face să arate ca un hamster și toată ziua ei se învârte în jurul mâncatului de fast-food și urmăritului de seriale. 
Una dintre puținele comedii care mi-au atras vreodată atenția din sfera animeurilor. Am râs copios de pe urma lui Umaru-chan și a aventurilor sale. 

Black Clover

86072.jpg

Premieră: 3 Octombrie 2017

Genres: Action, Comedy, Magic, Fantasy, Shounen

Asta și Yuno au fost inseparabili încă de la naștere. Fiind abandonați în cadrul aceleiași biserici cei doi și-au promis să concureze unul împotriva celuilalt pentru a vedea cine va ajunge următorul împărat. Încă de când au crescut lucrurile au fost clare: Yuno era un geniu al magiei cu niște puteri incredibile, pe când Asta nu putea să facă nimic în privința magiei. Puterile lui Asta ajung să iasă la lumină doar în momentul în care Yuno este amenințat, ambii luptându-se pentru același țel.

Cam ăstea sunt câteva dintre titlurile care mi-au atras atenția pentru luna Octombrie. Himouto! Umaru-chan este o surpriză pentru mine, nu mă așteptam să mai existe vreun sezon 2. Abia aștept să văd despre ce e vorba! 

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n.png

Anunțuri

Anime-uri promițătoare pentru 2017!

M-am gândit să fac un articol în care să vă spun care sunt anime-urile ce mi s-au părut promițătoare pentru anul 2017!

82890lYoujo Senki

English: Saga of Tanya the Evil

Premieră: Iarnă 2017

Genres: Military, Magic

Duration: 24 min.

Rating: R – 17+ (violence & profanity)

A apărut doar primul episod până acum, dar plot-ul mi s-a părut mai mult decât interesant. Este vorba despre o fetiță ce conduce un întreg batalion într-un război. Numele ei este Tanya Degurechaff, iar în realitate este unul dintre cei mai mari oameni de afaceri, reîncarnat într-o fetiță după ce a supărat un Zeu.În curând, Tanya va ajunge una dintre cele mai periculoase persoane în fața armatei imperiale.

82965.jpg

Sakurada Reset

English: Sagrada Reset

Premieră: Primăvară 2017

Genres: Mystery, Super Power, Supernatural, School
Aproape jumătate din populația orașului Sakurada posedă o putere unică. Aceste puteri pot ajunge de la a intra în mintea unei pisici până la a duce întreaga lume înapoi în timp. Asai Kei și Haruki Misora lucrează pentru ‘Kanrikyoku’, un grup care se ocupă cu controlarea acestor puteri. Misora are puterea de a reseta lumea cu 3 zile în urmă, ceea ce înseamnă că tot ce s-a întâmplat în acele 3 zile se poate să nu fi existat vreodată. La polul opus, Kei are puterea de a a-și aminti acele 3 zile de care nimeni altcineva nu-și poate aduce aminte. Împreună trebuie să rezolve misiunile pe care le primesc, formând totodată echipa perfectă.

83314.jpgDIVE!!

Premieră: Vara 2017

Genres: Comedy, Sports

Duration: 20 min.
Seria se învârte în jurul a Mizuki Diving Club (MDC), un club pe cale să se închidă în urma unor probleme financiare. Noul antrenor al echipei insistă ca acesta să mai rămână deschis cu o singură condiție: ca unul dintre membrii echipei să participe anul viitor la Jocurile Olimpice.

79036.jpg

Gin no Guardian

English: The Silver Guardian

Premieră: 2017 ??
Genres: Adventure, Fantasy
Shuiyin este un maestru al jocurilor, lucru știut doar de colegul său de clasă Lu Lian. Într-o zi Shuiyin primește un joc de la colegul său Lu Lian pentru o întrecere online.  Când Shuiyin este nerăbdător pentru a-și primi jocul, Lu Lian este răpit. Shuiyin reușește să ajungă în lumea jocului, fără o șansă de a scăpa de acolo, găsind în acea lume o bătălie între două tabere ce se luptă pentru puterea zeilor.
Ăstea sunt cele care mi-au atras atenția în mod special. Sursă: myanimelist.net
Yuki 

 

Otaku’s Corner #12: Kuroko no Basuke

Nr. episoade: 25

Titlu EN.: Kuroko’s Basketball

Genre: Comedy, School, Shounen,Sports

Score MAL: 8.47

530976df29e179f2d29ea3d16e0a5b54.jpg

Plot: 

‘Generația Miracolelor’ este cunoscută pentru succesul său în campionatele de basket; o echipă de 6 jucători cu abilități extraordinare reușește să câștige fiecare meci până în momentul în care echipa se destramă, iar fiecare jucător merge la un alt liceu. 

În liceul ‘Seirin’ se formează o echipă de basket, iar doi jucători excepționali sunt pregătiți să ajungă cei mai buni din Japonia, concurând într-o luptă crâncenă la Campionatul Inter-High!

Părerea mea: 

‘Kuroko no Basuke’ are 3 sezone, iar astăzi o să vă vorbesc doar despre primul. Nu știu exact cum am dat de anime-ul ăsta, știu doar că după 3 episoade am fost cucerită de atmosferă, grafică și, cel mai important, poveste!

În prima fază acest anime, ACEST ANIME are o atmosferă plină de suspans (nici nu știu dacă am mai văzut ceva asemănător până acum!). Personajele sunt create într-un mod foarte complex, fiecare fiind definit și ‘redefint’ de idei și ambiție. Kagami, personaj principal, proaspăt întors din America vrea să câștige campionatul Inter-High împreună cu Kuroko, unul dintre cei care au făcut parte din ‘Generația Miracolelor’! Indirect mi-a plăcut atitudinea lui Kagami, subterfugiile, ideile de dincolo de ‘ecran’.

În primul sezon apar 4 dintre cei 6 jucători din ‘Generația Miracolelor’. Satisfăcător, dacă e să mă întrebați pe mine. Modul cum fiecare personaj este construit te intrigă și dă un plus părții ce ține de veridicitatea animeului. Tipuri de personaje: ambițiosul venit pentru câștig, arogantul infantil, ‘mama-omida-ce-ghicește-în-stele-cine-va-câștiga’ (ăla cu astrele: Midorima). Câteva dintre multele tipuri și subtipuri de jucători.

Kuroko și Kagami, cu stilul lor de a juca basket, sunt surprizele întregului anime (ar fi de prisos să explic mai multe). 

tumblr_n49fhfqTbA1tqjxj5o1_500.gif

Până acum nu am dat importanță jocului de echipă. Pare simplist privit din afară, dar ‘Kuroko no Basuke’ îți ‘mută privirea’ în interiorul antrenamentului dur la care sunt supuși.

(Pe scurt) Îmi plac tot mai mult animeurile ce țin de sporturi dintr-un motiv cât se poate de simplu: genul acesta de animeuri este unul dintre singurele care arată cum decurg lucrurile în realitate. Ecuația e destul de simplă: ambiție+muncă multă=succes! E un stimulent destul de bun (zic eu!).

Urmăriți, urmăriți, urmăriți! E prea bine structurat ca să-l mai lăsați mult pe wish-list!

Notă: 9/10 (da, da, da!)

Yuki

Și un citat de final: 

„Nothing beats cultivating talent.”

(Riko Aida- ‘Kuroko no Basuke’)

416c555fbe829327bb01a7806d4397a9

Otaku’s Corner #10: Elfen Lied

lilium-tehishter

Lucy este un Diclonius, o nouă specie de oameni ce posedă perechi de brațe invizibile ce pot omorî eficient fiecare ființă ce se apropie de aceștia. Povestea se conturează în jurul experimentelor și trecutului lui Lucy, dar și a personajelor cu care se întâlnește în călătoria sa: Kouta, Nana, Mayu etc. Cu cât acțiunea evoluează cu atât ne dăm seama de legătura ce ajunge să se formeze între Kouta și Lucy, dar și de impactul pe care Diclonius l-a avut asupra omenirii.

Părerea mea: 

Am ales să vizionez acest anime datorită categoriei în care se afla (adică horror psihologic).49f14d72447d6904571c63e21917c9b0 Voiam ceva alert, dar care să aibe un substrat bine-conturat și anime-ul ăsta a fost cu adevărat o capodoperă! Grafica este interesantă și plăcută, cu toate că scenele sunt macabre, sângeroase, brutale, iar violența- atât fizică, cât și psihică- este vizibilă adesea. Mi-a plăcut în mod special modul cum au fost construite personajele, dar și cum ultimele episoade au făcut lumină în privința trecutului personajelor principale.

‘Warmth, love and affection. These are the things I have taken away from you.’

Acest anime vorbește despre violență, familii disfuncționale, sărăcime și despre delimitarea dintre monștrii și oameni. Adevărații monștrii sunt creeați, nu născuți, iar în anime monștrii suntem chiar noi, oamenii, prin faptul că tot ceea ce nu înțelegem alegem să anihilăm sau să ținem sub control. Mi s-a părut trist faptul că anime-ul a fost creeat acum mai bine de 10 ani și, totuși, aceleași  probleme încă există, ba chiar par a persista. 

Mi s-au părut foarte complexe personajele, chiar trebuia să stai să le analizezi pentru a ajunge să le înțelegi cu adevărat. Pe Lucy am reușit să o înțeleg în limita în care se putea; am înțeles de ce disprețuia rasa umană, dar și de ce încerca să evite anumite amintiri să-i iasă la iveală. Lucy are o personalitate dublă, un demon ce dă ‘switch’ de la o stare la alta și care reușește să o facă pe Lucy să ajungă de la o extremă la alta. Cred că de aici avem și cele două nume ale personajului:Lucy sau Nyuu. 

lucy

‘When you’re miserable, you need to make someone even more miserable than yourself.’

Partea psihologică ne aduce în prim-plan ‘mizeria’ unei lumi dominate de ură, hărțuire și nevoia de a domina prin extirparea unei întregi rase. Povestea este scrisă foarte bine, iar dialogurile și vocile personajelor reușesc să-ți arate povestea într-un mod cu totul aparte.

Este genul acela de anime care nu te poate lăsa să nu-ți pui întrebări și, în același timp, după 13 episoade încearcă să-ți elucideze fiecare mister. Bineînțeles, ultimul episod e ușor previzibil, dar și interesant de urmărit având în vedere multitudinea de personaje și felul în care pentru fiecare există un final (mai mult sau mai puțin fericit).

Cred că nu mă așteptam să aflu ce s-a întâmplat cu o parte din cercetători, cu toate că mi-a plăcut super mult modul în care fiecare lucru ‘s-a așezat’. Mi-a plăcut să văd evoluția personajelor, modul lor de a se comporta și tot amalgamul ăla genial de replici teribile și scene macabre. 

‘People who think that they can make up their past follies with regret cannot be forgiven.’

Recomand acest anime celor care au peste 14-15 ani; până la urmă nu e vorba de scenele macabre (care totuși influențează), ci despre substratul care este cu adevărat interesant de urmărit și înțeles. 

Vă las intro-ul mai jos: 

PS: E genial, nu-i așa?

Yuki

Otaku’s Corner #9: Paprika

78888710_o

Filmul urmăreşte o nouă tehnologie numită DC mini, un concept ce are menirea să ajute psihoterapia să ajungă la noi nivele, iar doctorii să poată pătrunde în minţile pacienţilor pentru o mai bună conexiune cu aceştia. Dr. Chiba ajunge să experimenteze din plin lumea visului cu ajutorul personalităţii pe care şi-o creează în momentul în care intră în visul altcuiva. În timpul zilei dr. Chiba este un doctor genial, ca în vis să fie Paprika, o tânără prietenoasă ce e gata să ajute oamenii să se înţeleagă pe ei.

Totul ia o cotitură neaşteptată în momentul în care DC mini iese de sub control, iar coşmarurile oamenilor ce folosesc tehnologia ajung să se întrepătrundă până la o nebunie în masă. Ce se întâmplă cu Paprika şi dorinţele unui întreg departament condus de nebunie?

Părerea mea: 

Nu mă aşteptam să găsesc un film mai fucked-up, mind-blowing sau cum vreţi voi să îi spuneţi. Şi probabil ăsta e motivul pentru care iubesc animaţiile japoneze de tip film.De ce? Toată acţiunea are loc în lumea visului în momentul în care imaginaţia fiecăruia o ia complet razna. Sunt vreo 5 personaje principale în mintea cărora ajungem să fim observatori; minţi complet obsedate de anumite evnimente ce i-au marcat în trecut sau de proprile credinţe pe care şi le formează în raport cu realitatea şi visul. 

Motivul pentru care cred că este un film bun este simplul fapt că anime-ul întruneşte foarte multe aspecte ale vieţii cotidiene, dar şi nebunia care se regăseşte în fiecare dintre noi.  Un aspect care mi-a plăcut şi pe care l-am apreciat a fost scindarea celor 2 personalităţi ale dr. Chiba: de la tipa ce debordează de profesionalism şi inteligenţă la tipa simpatică, gata să ajute pe oricine. Mi-a plăcut momentul de răscruce în care nu se mai putea diferenţia Paprika de persoana din realitate, iar dr. Chiba se întreba care controlează pe care. 

Filmul are părţi uşor întunecate, dar care reuşesc să alcătuiască un tot complet de nebunie şi să aducă o anumită atmosferă. Mi-a plăcut să văd măiestria cu care au fost desenate elemenetele, parada creeată din obiecte şi hipnoza cu care oamenii deveneau aberanţi scoţându-şi la iveală cele mai mari obsesii şi secrete. 

tumblr_n5nk4hBkMx1tzixowo1_500.gif

‘…the Internet and dreams are similar. They’re areas where the repressed conscious mind escapes.’

Din punct de vedere al tehnologiei mi s-a părut ceva cât se poate de plauzibil. Comunitatea ştiinţifică sunt sigură că s-ar bucura să aibe şansa de a intercepta mintea bolnavilor pentru a trata mai bine oamenii. Mi s-au părut foarte veridice întâmplările, cu toate că aş fi vrut să aflu ce se întâmplă cu toate personajele la final, nu numai cu Paprika şi Tokita. Chiar m-a intrigat să văd cum ştiinţa ajunge să devină una cu fantezia şi să ajute pe o parte puţin cunoscută de către medicină: psihiatria şi influenţa visului în raport cu anumite boli. Mi-a părut rău că nu s-a vorbit mai mult despre asta, cu toate că am înţeles că, până la urmă, filmul ne vorbeşte despre  diversitatea cu care mintea umană poate percepe lucrurile.

tumblr_static_3whx63zqqp6o080sssow8ccso.gif

Visul este văzut ca locul unde tu poţi fi singurul stăpân, dar creatorii au luat în discuţie posibilitatea ca o persoană să împartă visul/coşmarul cu o altă persoană astfel încât să se ajungă în momentul în care să nu mai existe un control, iar toate realităţile posibile să se întrepătrundă într-un singur punct: momentul zero, în care trebuie să se ajungă la un echilibru între toate forţele puse în joc. 

‘This is a foolish place to be… to inquire about the master of this dream. The conceit of the daytime residents is what the nighttime residents want. To come in carelessly is like a moth to a flame.’

paprika_by_softmeanie

După experienţa acestui film sunt gata să urmăresc ‘Perfect Blue’ şi  ‘Millennium Actress’.  Probabil o să urmăresc cât mai multe, având în vedere cât de mult îmi plac anime-urile japoneze şi filmele animate. 

Recomand filmul împătimiţilor de anime-uri, dar şi celor care iubesc animaţile psihologice gata să şocheze prin conţinutul original şi bine pus în scenă.

Trailer: 

Yuki

Otaku’s Corner #8: Boku dake ga inai machi

77957

Satoru Fujinuma este un băiat cu un dar special: acesta are o viziune a unui accident cu câteva minute înainte să se întâmple, reuşind astfel să prevină diferite catastrofe. În împrejurimile unei crime, Satoru reuşeşte să călătorească cu 18 ani în urmă, devenind pentru încă o dată un şcolar. La scurt timp după întoarcerea sa în trecut, acesta îşi dă seama că acea crimă are strânsă legătură cu răpirea colegelor sale. Misiunea sa? Să găsească criminalul înainte ca un alt om să moară!

Părerea mea:

Aşteptam de mult timp să fac o recenzie acestui anime, încă de când au apărut primele episoade am urmărit cu aviditate fiecare episod. Cred că ar trebui să spun încă de la început că pentru mine nu a fost o surpriză identitatea criminalului şi nici întâmplările din episodul final. Ăstea au fost nişte dezamăgiri pentru mine, având în vedere că mă aşteptam să mă şocheze într-un fel sau altul. În acelaşi timp au fost scene care m-au emoţionat. Da, este primul anime la care mi-au dat lacrimile şi cred că este printre primele dăţi când am reuşit să compătimesc cu adevărat un personaj (este vorba de Kayo).

c5caecf9096c894db856bb3a54dc78b8.gif

Acţiunea a fost de-a dreptul palpitantă, iar lucrul care a fost sarea şi piperul întregii acţiuni a fost alterarea lui Satoru din prezent în trecut şi păstrarea amintirilor sale. Faptul că tipul avea trupul unui băiat de 11 ani, dar inteligenţa unuia de 25 a dat un aer foarte realist întregului anime, este vorba de faptul că niciodată un copil nu ar putea să prindă un criminal prin ingeniozitatea sa (poate doar în cazuri extreme), reuşind ca vârsta lui reală să ofere credibilitate.

De asemenea, subiectul a fost unul cu adevărat original. ‘Boku dake ga inai machi’ a schimbat cu totul reţeta după care au început să se facă animeurile şi să construiască ceva mai măreţ şi de o ingeniozitate aparte. 

21fa22e7ee4bb4d4586d011fea56b9fbNu am avut personaje care să-mi placă sau displacă, pot spune că am preferat să privesc totul obiectiv (până la scena aia lacrimogenă cu Kayo). Probabil mi s-au părut anumite reacţii puţin cam irealiste din partea unor copii.

Este unul dintre singurele animeuri care are un titlu care chiar simbolizează ceva aparte, care chiar se întrepătrunde foarte armonios cu povestea lui Satoru şi Kayo. Explicaţia titlului din ultimele episoade m-au făcut să cred că există cu adevărat un substrat şi că am putut, în cele din urmă să-l ating. Nu este vorba doar despre prietenie şi curaj în anime, cred că este vorba şi de importanţa decizilor în raport cu o lume în care poţi repara o decizie pripită ce a dus la un eşec sau chiar la moartea cuiva. Noi nu dispunem de o asemenea lume, dar cred că anime-ul are rolul de a ne pune pe gânduri, de a răstălmăci anumite decizii înainte de a le lua cu adevărat.

Eu fac parte dintre puţinii oameni care nu vor o continuare a anime-ului. Nu este vorba că nu mi-a plăcut, ci este vorba că mi-a plăcut atât de mult ceea ce a fost introdus în 12 episoade că nu văd cu ce ar putea să mai surprindă producătorii. Nu cred că un sezon 2 ar fi mai bun, aşa că eu mă mulţumesc cu povestea de până acum. Probabil aş urmări un sezon 2 doar pentru a putea face o comparaţie.

O să vreau să citesc manga, nu ştiu dacă diferă sau se aseamănă foarte mult, dar sunt curioasă de cum s-au exprimat creatorii în scris şi nu vizual. Probabil că o să urmăresc tot mai multe animeuri marca FUNimation şi Aniplex (m-au impresionat cu adevărat)!

Notă: 9/10

Trailer: 

Yuki

 

Otaku’s Corner #7: Death Note

9453

Light este unul dintre cei mai străluciţi elevi ai Japoniei, iar într-o zi găseşte Death Note, un carnet în care cu un simplu nume scris puteai să omori orice om în 40 de secunde printr-un atac de cord. Shinigami sunt zeii morţii care au decis să arunce carnete ale morţii în diferite perioade ale istoriei, iar acum Light se decide să aducă justiţia în lume. El va creea o reformă prin care fiecare criminal va fi ucis. La scurt timp, Light ajunge cunoscut drept Kira, iar poliţia începe să ancheteze morţile suspecte. În frunte cu L., o grupă de poliţişti este gata să-l prindă pe Kira şi să afle cum reuşeşte acesta să ucidă. Împreună cu Ryuk, Shinigami-ul care urmăreşte îndeproape carnetul morţii, Light este gata să-l distrugă pe L. într-o confruntare de proporţii.

Părerea mea: 

Conform site-ului Myanimelist se pare că Death Note este cel mai popular anime. Iniţial am început să urmăresc anime-ul acum 2 ani, dar m-am lăsat păgubaşă după primele 2 episoade. De ce? Nici acum nu îmi este clar. L-am reluat acum 2 săptămâni şi l-am terminat în aproximativ 10 zile. L-am terminat relativ repede, având în vedere că are 37 de episoade şi l-am urmărit în timpul şcolii. 

Mi-a plăcut- înainte de toate- atmosfera pe care a adus-o anime-ul, pe tot parcursul său am simţit partea de anime psihologic şi căutarea febrilă a aşa-zisului Kira. Iniţial am crezut că o să mă plictisească cele 37 de episoade, dar pe parcurs am ajuns să mă obişnuiesc cu răsturnările răsunătoare şi nebunia afişată. Am fost foarte interesată de principiul de bază: un carnet al morţii în care dacă scriai numele cuiva persoana respectivă murea, o lume a justiţiei şi un joc psihologic a două minţi strălucite: L. şi Kira. A fost interesantă ramificarea fiecărui lucru în parte, principiile din carnetul morţii şi faptul că până şi Shinigami nu ştiau exact care e adevărata putere a carnetului. Principiul de bază a fost bine pus la punct, cu toate că am vut impresia că primele 15 episoade au fost absolut briliante, ca mai apoi să apară un alt producător care să nu mai aducă aceeaşi atmosferă şi genialitate, care parcă să-i ia din esenţă. Am avut o reală problemă cu faptul că ultimele 15 episoade au fost uşor monotone, Light parcă nu mai era atât de ingenios, iar L. parcă se plictisise în a-l prinde pe Kira. Dialogurile, pe alocuri, mi s-au părut cam seci şi previzibile, te puteai aştepta în ultimele episoade ce o să spună Ryuk sau ce o să facă personajul X, pe când la început L. m-a şocat prin ingeniozitatea şi deducţia sa.

gif

‘If I sit like a normal person my investigative abilities would be half as effective.’

Este un anime foarte antrenant, îţi pune mintea la contribuţie şi parcă îţi inspiră sentimentul că ai vrea să faci parte din poveste. Grafica mi-a plăcut foarte mult, în deosebi modul cum au fost desenaţi L., Ryuk, Light şi Misa. Iar ca muzică tot ce pot spune e că s-a potrivit milimetric cu toată acţiunea şi se contura odată cu povestea. Un alt lucru care este de apreciat la acest anime este faptul că toate personajele au nişte caracteristici bine conturate, pe care nici nu le-am văzut în alte anime-uri ( de ex: obsesia lui L. pentru dulciuri, obsesia lui Nate pentru jucării). Mi s-a părut că anime-ul a reuşit să construiască perfect o lume a unui carnet ce omoară fiecare criminal: de la slujitorii înfocaţi ai Kirei, până la cei care consideră carnetul ca fiind cel mai mare masacru din istorie. Mi-a plăcut că a fost dezbătută, în acelaşi timp, problema oamenilor însetaţi de putere şi bani şi, de asemenea, faptul că Shinigami au fost descrişi ca fiind nişte zei plictisiţi de viaţă, Light fiind cel care i-a scos din monotonie. Pentru aceşti Shinigami moartea era monotonă, pe lângă toate intrigile ce au ajuns să fie ţesute în jurul justiţie aduse prin Death Note. 

‘I am Justice! I protect the innocent and those who fear evil. I’m the one that will become the god of a new world that everyone desires!!’

Au mai fost câte lucruri care nu mi s-au părut a se potrivi, dar nu o să vorbesc despre ele ca să nu existe un spoiler pentru cei care nu l-au văzut. Finalul a fost cât se poate de previzibil, cel puţin pentru mine, ceea ce a fost un minus.

Light-and-Ryuk-light-yagami-1514315-500-281

Mi-a plăcut viziunea pe care a împărtăşit-o Light, aceea de a creea o lume a justiţiei; iar întrebarea rămâne pentru mine, în continuare, dacă toţi oamenii sunt apţi pentru o lume în care orice fărădelege este considerată crimă şi unde se conturează linia ce desparte omul ‘bun’ de cel ‘rău’? Cred că personajul meu preferat a fost Light, cu toate atributele sale de manipulator şi criminal. Dar am simpatizat destul de mult şi cu plictiseala ordinară a lui Ryuk şi cu nevoia de ‘dreptate’ a lui L. 

‘This world is Rotten. Rotten people should be killed off to cleanse this world.’

Nu o să mai trăncănesc, vă las să vă uitaţi la anime, în caz că nu aţi făcut-o încă. Pentru mine a fost un anime de 8/10. Ce părere aveţi? Şi ce anime-uri urmăriţi în această perioadă?

PS: Poate că o să fac, în curând, o listă cu anime-uri care apar în perioada asta şi ce părere am de fiecare în parte. Mi se pare interesant având în vedere că nici eu nu mai ştiam într-un timp ce e nou, dar bun. Ce ziceţi?

rzuk

PSS: Dacă vreţi un site bun cu anime-uri, atunci vă recomand KISSANIME, găsiţi animeuri atât subtitrate cât şi dublate în engleză. 

Yuki

Otaku’s Corner #6: Owari no Seraph

451aa698ac59665a2263966f7c0ac371.jpg

Un virus a omorât 90% din adulții planetei și a lăsat în viață toți copiii sub 13 ani. Yu și Mika trăiesc într-un orfelinat până când sunt ‘salvați’ de către un grup de vampiri. Aceștia primesc protecție și hrană în schimbul sângelui. Timpul trece, iar Mika începe să-și ofere sângele unui nobil pentru a primi niște ‘facilități’. Totul până aceștia se decid să fugă și sunt despărțiți la ieșirea din asunzătoarea vampirilor. Acum singurul scop al lui Yu este să anihileze fiecare vampir rămas în semn de răzbunare pentru ceea ce i s-a întâmplat familiei sale.

Părerea mea:

Aceeași ciorbă reîncălzită până la epuizarea subiectului nu mi se pare cea mai ok abordare pentru un anime din 2015. Avem același plot de bătălie extrem de ‘importantă’ între oameni și vampiri și de om care vede vampirii ca pe cei mai buni prieteni.

Mi-a plăcut primul sezon, mi-a plăcut plotul povestirii cu întreaga idee de lume post-apocaliptică gata să renască din cenușă. Personajele principale au niște caracteristici bine definite, iar faptul că au fost zeci de personaje chiar mi-a plăcut. Primul sezon a încercat să impresioneze prin poveste, nu prin bătăliile de factură incredibilă din al doilea sezon. Mi s-a părut că au existat mult prea multe scene la limită, dar care nu aveau nicio finalitate și încercau să impresioneze prin faptul că ‘băi, au băgat cuțitul în Mika, dar de fapt el e în viață’.

Mi-a plăcut de Guren, mai am un singur episod ce aștept să apară din sezonul 2 și apoi o să aflu și care-i faza cu tipul badass ce ascunde zeci de secrete. Cred că a fost cel mai inteligent personaj de până acf81cf58ef0de5cda068886dbad4a6049um, că Yu s-a comportat ca prepubertarul ce vrea să omoare vampiri nobili, fără a avea o forță care să-i permită asta.

Mă așteptam la mai multe intrigi din partea ierarhizării vampirilor, adică șefa tuturor, Krul Țepeș, să-i pună la punct pe toți când simțea că ceva nu merge bine. Krul era vampirița aia sexy, care nu prea știa să conducă o împărăție, dar se comporta ca o divă (oricum, tot sexy desenată rămâne).

O calitate a acestui anime (pe care foarte rar o întâlnesc prin altele) a fost faptul că fiecare personaj în parte te intrigă într-un mod deosebit, parcă vrei să aflii ce se întâmplă cu fiecare în parte și să-i cunoști trecutul. Cred că aici o pot încadra tot pe Krul, pe care am găsit-o cu adevărat specială și probabil pe lordul Ferid.

În84525828de0f717b448a595f866e6758 principal sunt o mare fană a anime-urile cu vampiri (chiar acum mă uit la Hellsing), dar uneori cred că mai ai nevoie și de altceva, mai ales de când au început să meargă pe aceeași idee și să aibe foarte mici diferențe între ele. Parcă anime-ul ăsta mi-a adus aminte de Tokyo Ghoul, nu știu care s-a inspirat din care, dar e clar că seamănă foarte mult. 

Consider că este un anime bun, are o acțiune bine-conturată și toate cele, dar cred că ar merge să se mai condimenteze puțin și să dispună de mai multă originalitate. În rest,
dacă aveți timpul necesar și vreți să începeți un anime nou, atunci chiar cred că o să vă prindă ‘Owari no seraph’; eu știu că m-am uitat la tot în mai puțin de o săptămână. Aștept ultimul episod și chiar sper ca ăsta să nu mă dezamăgească.

Altfel, vreau să mă apuc de anime-uri mai vechiuțe și să revin în forță cu recomandări. În caz că urmăriți ‘Owari no Seraph’, atunci vă aștept comentariile mai jos. 

Yuki

Otaku’s Corner #5: Lovely Complex sau cum să cucerești un bărbat care nu te place

Am reușit să termin ‘Lovely Complex’ așa că am decis să mai îmbogățesc rubrica cu un anime, care per total mi s-a părut mediocru. O să vă spun mai multe de cum am ajuns la o asemenea conluzie, în cele mai de jos. 

a2ab4de02e8146c8092b9bfa8268e869

Pe scurt: Otani și Risa sunt doi adolescenți, un duo de comedie, cei mai buni prieteni etc. Risa începe să se îndrăgostească de Otani și totul se învârte în jurul acestei iubiri adolescentine.

În primul rând este vorba de construcția personajelor. Nu știu cât contează pentru voi, dar mie mi se pare absolut imposibil să găsești niște personaje atât de inculte și care să nu aibă nicio evoluție, adică înțeleg că nu vorbești de Big-Bang, dar să te comporți ca ultimul țăran de oraș cu pretenții de persoană ”finuță” mi se pare scârbos. Evoluție zero pentru fiecare personaj timp de mai bine de un an. Pe scurt, au rămas la fel.Și nu este vorba că mie nu îmi îmi plac persoanele de acest gen, este vina producătorilor că au aruncat niște personaje alandala, cu niște personalități atât de plate, de care nu ai putea spune că preferă matematica sau sportul și care se împart în persoane ”vulcanice” sau ”liniștite”.  Dau vina pe producători și la modul în care apar personaje din neant, care se îndrăgostesc, fie de Risa, fie de Otani; de fiecare dată sar unii pe alții și se sărută ‘randomly’, doar pentru că se plac sau că arată bine. E un anime superficial, de genul hai să facem ceva care să se învârte în jurul amuzamentului, nu a realității. Bineînțeles, toată lumea se înțelege perfect, toți sunt fericiți (și proști, că parcă vin la pachet ăstea în anime) și toți au un viitor super în care fac ce vor și ajung unde vor. 

tumblr_nr39taKcG71qm87opo1_r1_500

Otani ăsta nu o iubește de fapt pe Risa, nici măcar nu vrea să aibă vreo interacțiune, dar TOATE persoanele din jurul lui îl presează încontinuu să fie cu ea. Există și grupul lor de ‘prieteni’, care o susțin pe Risa 100%, dar pe Otani îl vor crucificat dacă îi mai rănește sentimentele Risei, adică dacă își exprimă sentimentele.  Că se tot ridică la nivelul apogeic sentimentele ăstea de dragoste adolescentină, superficială, aruncată într-o tornadă de oameni mediocrii.

sos

În al doilea rând vă voi spune cum povestea este total inutilă. Mi s-au părut mult prea multe episoade, circa 24, pentru a cuprinde o dramă de genul: ,,Mă iubește? Nu mă iubește!”, marca să facem mai bine 18 episoade în care o adolescentă mediocră și paralelă cu realitatea fuge în patru labe după un tip, care de fapt nu o place deloc. Și tipa mai și își auto-impune motive pentru care ei nu pot fi împreună, gen: ,,Este înălțimea de vină!”, dar niciodată nu se gândește că poate că ar fi drăguț să stea în banca ei, ca orice om ce înțelege. Povestea se conturează în drama asta, în care unul nu iubește, iar altul este îndrăgostit, o poveste în care amândoi se bat pentru titlul de bufon, pentru că probabil au vrut să fie o comedie totul, dar au sfârșit într-un anime de dragoste scârbos.

tumblr_nc71mbiCVN1qbssxko1_1280

Îmi plăcuseră primele episoade, chiar îl recomandasem într-o postare, dar când îl termini și stai să îl analizezi atunci îți dai seama cât de prost au fost gândite anumite momente sau personaje. Probabil este un anime ‘bun’, dar eu tind să cred că a fost forțat, prea multe personaje aruncate, care dispar, apar și ies din scenă când nu mai ai chef să le desenezi. Prea puțin contur al personajelor, prea superficial și ciudat de neatrăgător după primele episoade. Da, îți poate da o stare bună, e amuzant pe alocuri, iar personajele ăstea au niște expresii faciale geniale, dar nu cred că pot găsi ceva mai mult care să-mi placă la el.

 Îl pot recomanda doar dacă sunteți plictisiți și vreți să vedeți care-i faza cu el, în rest nu-i găsesc prea multe calități…

Yuki

Otaku’s Corner #4: 5 deprinderi de viaţă din Shiki.

No’ seara bună cititori ai blogului. Astăzi vreau să vă vorbesc scriu, mai bine spus despre ce deprinderi de viaţă am observat în ultimul anime văzut. Este vorba de Shiki, un anime care nu pot să spun că m-a impresionat prin grafică sau dialoguri, ci prin poveste şi modul de a te ţine cu ochii lipiţi de ecran. shikieMic sinopsis: 

Shiki, adaptat după romanul horror al lui Fuyumi Ono, merge dincolo de povestea clasică şi mediocră a vampirilor. Ni se narează povestea tragică a unei lumi în care binele şi răul nu ajung să se mai deosebească. Abandonaţi de Dumnezeu, shiki, numiţi şi vampiri, au doar voinţa de a trăi ca un tot într-un sat plin de oameni paranoici şi necredincioşi. Shiki explorează limita dintre oameni şi monştrii.

Şi acum cele 5 deprinderi pe care le-am observat eu în Shiki.

  1. Nu-ţi poţi nega natura. E vorba despre faptul că îţi poţi depăşi limitele, dar niciodată nu te poţi aştepta să faci lucruri pe care însuşi fizicul tău nu te ajută. Îţi poţi construi o mână bionică, dar niciodată nu va fi la fel ca atunci când ai fi avut una din naştere.Nu poţi încerca să schimbi întreaga fiinţă pe care ai dobândit-o prin naştere sau mai încolo. E ca şi cum ai schimba toate pisele, dar ai vrea să fii tot tu dincolo de înveliş. Nţ, nu prea merge. Mai bine ajungi să te accepţi pe tine aşa cum eşti, decât să fii la mila unui destin sau să-ţi blestemi zilele.
  2. Deciziile pe care le iei sunt importante. Toate lucrurile pe care le facem şi pe care le spunem contează, fac parte din noi şi sunt deciziile care, de multe ori, ajung să ne ghideze viaţa. Dacă nu îţi influenţează viaţa ta, atunci le poate influneţa pe ale altora.
  3. Nu există decizii greşite. Sunt doar ”decizii”, nu există un adevăr în ceea ce decidem să facem, nu există faptul că puteam fi mai fericiţi dacă făceam X, existau pur şi simplu alte lucruri care se ramificau în zeci de părţi şi te duceau în altă situaţie. Doar nu o să-ţi pierzi juma’ din viaţă gândindu-te cum ar fi fost mai bine dacă…?
  4. Fiecare lucru face parte dintr-un tot şi are rolul său. Indiferent dacă-ţi place sau nu, înainte de toate trebuie să ştii că există o armonie în Univers, există un punct în care există atât bine cât şi rău. Mulţi au început să le numească deja ‘energii’. Decizile pe care le iei afectează acest balans, iar dacă tu nu poţi face ordine în viaţa ta şi nu te poţi aduce la echilibrul vrut atunci cine? Doar nu o să aştepţi după Mosntrul-mâncător-de-spaghete să facă toate ăstea, nu?
  5.   Suntem puternici dacă vrem să fim.  Avem tot ceea ce ne putem dori dacă vrem, cred că totul ţine de noi şi de lucrurile în care credem şi după care ne ghidăm. Nu contează cine eşti atunci când devi pentru sinele tău puternic, important este că ajungi în acel paroxism magic de încredere în sinele tău.

În caz că aţi văzut animeul, atunci sunt sigură că aţi observat, mai mult sau mai puţin, cât de mult contează deciziile şi atitudinea personajelor în întreg animeul. Fiecare lucru conduce către ceva care influenţează întreg traseul pe care merge povestea, în concluzie: totul contează.

Iar în încheire, tot ce vă pot spune e că mă simt ca un guru indian în căutare de adepţi. Aşa că hai să terminăm într-o notă marca ‘Obi One Kenobi’:

*voce groasă şi impunătoare*

‘Forţa fie cu voi!’

Şi nu uitaţi să vă uitaţi la anime, pe mine m-a marcat.

Yuki