Anime-uri promițătoare pentru 2018!

Anul trecut făceam o postare asemănătoare în care vă vorbeam despre mult așteptatele anime-uri ale anului. Anul ăsta o să introduc ceva mai multe titluri, câteva cu care sunt la zi și le aștept cu nerăbdare continuarea și unele de care vreau să mă apuc (în viitorul apropiat,sper).

  • Continuări anime: 

Attack on Titan Sezonul 3

thar-be-giants-attack-on-titan-season-3-will-debut-in-spring-2018

Am iubit tot conceptul și tot ce a înseamnat Attack on Titan (execuție, personaje, poveste, grafică). Singura problemă a fost modul cum erau animate personajele în S.2. S-a văzut puțin disperarea cu care au încercat să îl scoată cât povestea era caldă (în cazul nostru: cât era în vogă). După mine poate să mai dureze și 2 ani până la un sezon nou, dar să-l facă bine.

Creaturi monstruoase sub denumirea de Titani au dus omenirea în pragul extincției. Puțini oameni au reșuit să supraviețuiască adăpostindu-se în interiorul unor ziduri; lucru ce a dus la 100 de ani de pace între titani și oameni. După 100 de ani, un titan diferit față de tot ce a văzut omenirea până atunci reușește să distrugă zidul, iar Eren suferă o pierdere în urma căreia își setează un singur țel în minte: să distrugă toți titanii din lume.

Premieră: Iulie 2018

Cei de la Funimation au făcut un clip promo pentru sezonul 3 acum ceva timp, vi-l las mai jos în caz de nu l-ați văzut:

 

Tokyo Ghoul: Re

88169l.jpg

Se prevede o continuare și la Tokyo Ghoul, un anime care nu pot spune că mi-a ajuns la inimă. Sezonul 2 mi-a plăcut mai mult ca primul sezon. Știu că primului sezon i-am dat 5/10, iar sezonului doi (care a fost un extraordinar refresh) i-am dat 7/10. 

Au trecut 2 ani de la atacul CCG asupra Anteikului. Chiar dacă influența CCG a crescut, ghouli încă constituie o problemă majoră, iar o nouă echipă de exterminare apare în peisaj: Quinx Squad. Haise Sasak este conducătorul acestei operațiuni; jumătate-om, jumătate-ghoul, Haise își amintește tot mai des de omul care era cândva.

Premieră: Aprilie 2018

 

Fairy Tale: Ultimul Sezon

18179l.jpg

Manga din Fairy Tail a ajuns la final în Iulie 2017, iar producătorii au anunțat deja ultimul sezon Fairy Tail . Am încercat să-l urmăresc, cred că am văzut vreo 10 episoade, nu m-a prins și nici nu cred că mă voi reapuca vreodată de el. 

În misticul oraș Fiore, magia este la ordinea zilei. Fairy Tail este ghilda magică unde Natsu împreună cu prietenii lui încearcă să distrugă forțele răului. În sine, Fairy Tail vorbește foarte mult despre magie, fiind un anime ce aduce un umor de calitate și o aventură pe cinste!

 

  • Anime-uri Netflix: 

Violet Evergarden

89551l.jpg

Nu mă așteptam să urmăresc ceva anime Netflix care să-mi placă. Violet Evergarden apare în momentul de față; am văzut primele 2 episode și am rămas plăcut surprinsă. Povestea sună în felul următor: 

Violet este o armă a unui război ce s-a terminat. După ce maiorul care a avut-o în grijă a murit, Violet trebuie să ducă o viață simplă departe de fronturile războiului unde a trăit toată viața. Aceasta începe să lucreze la un oficiu poștal unde este interesată de un serviciu prin care gândurile oamenilor sunt transpuse în cuvinte, ea însăși neînțelegând sentimentele oamenilor.

Puțin clișeic dacă mă întrebați pe mine, dar transpus într-o manieră foarte emoționantă și heart-breaking. Mi-a plăcut grafica și abia aștept să văd în ce direcție o va lua tot anime-ul.

 

Devilman: Crybaby

89973l.jpg

Ok ok ok, plotul de la ăsta sună super mișto, iar grafica și animarea e mai mult decât magnifică. Netflix a scos deja cele 10 episoade din Devilman: Crybaby și abia aștept să ajung să le văd. 

Akira află de la prietenul său, Ryou, că demonii vor ajunge pe pământ pentru a cuceri lumea. Având în vedere că oamenii nu au nicio șansă împotriva forțelor supranaturale, Ryou îi sugerează lui Akira să devină un demon. Akira devine Devilman, deținând  puterea unui demon și inima unui om. 

 

Informații preluate de pe myanimelist!

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n.png

 

Reclame

Highschool of the dead (2010)

78311.jpg

Titlul original:  Apocalyptic Academy: Highschool of the Dead 

Nr. episoade: 12

Durată episod: 24 min.

Premieră: Iulie 2010

Gen: Action, Horror, Supernatural, Ecchi

Scor MAL: 7.38

Informații preluate de pe myanimelist.

Totul s-a întâmplat dintr-o dată: morții s-au ridicat la suprafață, iar întreaga lume a fost asaltată de o epidemie ce nu avea să se termine prea curând. Într-un liceu în care epidemia a lovit deja, Takashi este nevoit să-și omoare cel mai bun prieten, iar împreună cu încă câțiva adolescenți trebuie să supraviețuiască haosului de afară în încercarea de a-și găsi părinții.

Anime-ul ăsta e un mixt ciudat: un harem combinat cu o lume post-apocaliptică. A avut un potențial excepțional, la primul episod am crezut că ăsta o să fie unul dintre anime-urile mele preferate. Nț, nici pe departe. Clasicul început: cadavrele încep să atace oamenii, iar niște liceeni trebuie să supraviețuiască. Mi-a plăcut introspecția de la început și alegerea lui Takashi cu privire la omorârea prietenului său. Mi s-a părut interesantă premisa: călătoria unor adolescenți în căutarea părinților acestora. Cam la asta se rezumă tot ceea ce mi-a plăcut (plus grafica de-a dreptul prietenoasă).

Cred că HOTD a eșuat și a în a fi un harem bun și o dramă post-apocaliptică decentă. Nu există niciun sens în acțiunile lui Takashi și a celorlalte tipe, nimeni din gașca lor nu suferă de foame, ba chiar sunt niște badass bitches care scapă la mustață de fiecare dată. Dialogurile sunt foarte stupide, iar Takashi face pe eroul cu fiecare ocazie (ceea ce e destul de enervant). Nu e nici un harem prea reușit, singurele interacțiuni dintre Takashi și fete sunt când le sărută (iar toate sunt topite după el). E chiar amuzantă combinația dintre The walking dead și ceva fete cu țâțe uriașe care chicotesc de fiecare dată când văd un mascul. Personajele au fost foarte puțin dezvoltate, iar tipul malefic (profesorașul care aproape își face o religie din a prosti adolescenți) are o intervenție la final de-a dreptul jalnică. 

Mi-a plăcut de tipul înnebunit după arme și de tatăl lui Tagaki. Modul cum reacționau oamenii într-o asemenea apocalipsă zombie mi s-a părut destul de realist (prieteni care se aruncau unul pe altul drept momeală pentru a supraviețui, haosul din cadrul forțelor de ordine etc.). 

Eu i-am dat o notă de 5/10; pe site-ul MAL asta s-ar traduce drept average, un cuvânt care cred că descrie destul de bine întreg anime-ul. 

PS: Intro-ul reușește de fiecare dată să-mi dea o energie pozitivă!

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n2.png

 

Cărți în câteva cuvinte! #1

M-am gândit să vă țin la curent cu ce am mai citit în ultimul timp și să spun câteva cuvinte despre fiecare carte în parte. Odată la ceva timp, când se adună mai multe cărți, o să fac o postare separată în care vorbesc despre 3-4 cărți. Astăzi am ales să includ în postare Inima dragonului de M. Țara, Împăratul muștelor de William Golding și Îngeri și demoni de Dan Brown. 

Inima dragonului de M. Țara (Crux Publishing, 2017)

34619702.jpg

Unul dintre cele mai fresh romane din ultimul timp. Fresh pentru că mi s-a părut de-a dreptul revigorantă o călătorie printr-un univers fantasy. Scrisă la obiect și cu acțiune antrenantă, cred că poate fi o alegere bună pentru orice devorator de fantasy. Mi-au plăcut detaliile, modul cum a fost narată acțiune și lecțiile pe care le primim la final. Nu este o carte despre care să pot spune că te macină și este foarte profundă, dar te relaxează pe durata ei și chiar îți dă o stare pozitivă. Mi-a amintit puțin de toate povestirile fantasy pe care le citeam când eram mică, acum nu m-am mai putut bucura așa de tare de poveste, dar a fost nostalgică lecturarea sa. 

Împăratul muștelor de William Golding (Humanitas 2007)

6298605.jpg

Început promițător: copii care naufragiază pe o insulă și trebuie să supraviețuiască singuri. Execuția ideii nu mi-a plăcut. Mulți spun că este o carte care vorbește despre dezumanizare; nu sunt total de acord. Nu poți vorbi despre dezumanizarea unui om pe care nu l-ai văzut înainte. Nu avem de unde să știm cum erau copiii ăia înainte de naufragiu (before and after, o paralelă între atunci și acum, ceva care să pună în balanță cele două momente). Cartea nu ne spune prea multe despre ei, se pune accent pe vreo 2-3 copii care mai mult dansează în jurul focului, niciun indiciu despre cum s-a ajuns la momentul X și despre cum erau copiii ăia înainte de naufragiu. Cred că e plauzibil modul cum aceștia reacționează și se comportă pe insulă, dar mă așteptam la ceva mai multe substraturi. Stilul de scris mi s-a părut că s-a axat mult prea mult pe detalii nesemnificative și a uitat niște detalii care mie mi se păreau necesare (trăsături distinctive, trecut, modul cum niște copii pot percepe naufragiul și moartea).

Îngeri și Demoni de Dan Brown (Rao, 2004)

13553274.jpg

Pe scurt: Vatican și Illuminati. Este cea mai proastă carte a lui Dan Brown din cele 5 pe care le-am citit (Codul lui DaVinci, Simbolul pierdut, Îngeri și demoni, Inferno, Origini). Problema mea cu Dan Brown este cum scrie, nu ce scrie. Îngeri și demoni este un roman foarte bine documentat care îi prezintă pe Illuminati și tot ce ține de papă din punct de vedere istoric. Mi-a plăcut asta, citesc Dan Brown pentru explicații și tot ce prezintă el acolo. Dar personajele și acțiunea sunt de-a dreptul oribile (iar în Îngeri și Demoni se întrece orice limită). Personajul principal ar fi trebuit să moară de 2 ori, dar surprize-surprize mereu scapă cu explicația a făcut înot de performanță și e super puternic. Recomand dacă sunteți interesați de istorie, simbolistică.

Până la o nouă postare de acest fel vă aștept recomandările! 
21361265_1529558940437776_681632319_n2

Yuki

Cele trei fețe ale lunii de Sally Green

Cele-trei-fete-ale-lunii.jpg

Surpinzător. Ăsta ar fi primul cuvânt care îmi trece prin minte când mă gândesc la romanul lui Sally Green. Nu mă așteaptam să îmi placă, cu atât mai puțin să reușească să mă surprindă în vreun fel, iar sigla cu young art a alimentat starea de indiferență cu care am început lecturarea romanului. Am cumpărat cartea pe vremea când abia apăruse ideea de club de lectură în cadrul liceelor; și atunci și acum am privit cu reticență romanul.  Zilele trecute m-am uitat prin bibliotecă și am văzut că am mult prea multe cărți necitite, iar prima care mi-a sărit în ochi a fost cartea de față. După 50 de pagini deja devenea destul de adictivă. Să vă spun mai întâi despre ce e vorba: 

Standish este doar un copil ce trebuie să suporte zi de zi bătaia de joc a colegilor lui. Nu știe să scrie, iar lumea îl consideră un prostănac. Doar că asta e cea mai mică problemă din întreg tabloul. Un regim totalitarist a preluat conducerea: oamenii sunt eliminați pentru impuritatea lor, familii întregi dispar peste noapte, iar foametea este în toi. Într-un asemenea regim orice încercare de exprimare este un afront adus Patriei, iar cel mai bun mod de a supraviețui este să pari un prostănac. Totul se schimbă în momentul în care apare Hector, un rebel, ce în scurt timp va deveni cel mai bun prieten al lui Standish și cu care va construi propria navetă pentru a evada din realitate. 

Contrat așteptărilor, Cele trei fețe ale lunii este un roman brutal, care prezintă foarte mult din violența unui regim totalitarist. Multe idei mi-au amintit de nazism/comunism.

Cartea ne prezintă o poveste zbuciumată în care un copil încearcă să ajute oamenii cât poate. Mi-a plăcut foarte mult relația de prietenie dintre Hector și Standish, ideeile lor cu privire la planeta Juniper și încercarea lor constantă de a evada din realitate. Scrisul este simplu, la obiect; trecerea de la primele capitole la ultimele este impresionantă, Standish reușește să evolueze în paginile cărții, iar analiza pe care o face este incredibil de reală și palpabilă. (un exemplu ar fi: Profesor. Băgați la cap cuvântul ăsta: profesor. Voi ar trebui să ne deschideți mințile, nu să ne împrăștiați creierii pe pereți.) Standish nu se rezumă la a analiza doar oamenii din jurul său, ci și absurditatea totalitarismului și nevoia omului de libertate. 

Anumite lucruri nu mi s-au părut explicate pe cât ar fi trebuit: apariția cosmonautului încă mi se pare în ceață, lipsește o descriere succintă asupra a ceea ce se afla în spatele zidului, iar anumite explicații privind oamenii obișnuiți ar fi fost necesare (Unde lucrează oamenii?  Unde stau ceilalți colegi de clasă a lui Hector? De ce sunt atât de puțini oamenii în Zona 7? Mai există alte zone asemenea Zonei 7?). *posibil spoiler* Nu am înțeles partea cu homosexualitatea de la finalul cărții (din punctul meu de vedere aia a fost o scenă extrem de inutilă) și nu am înțeles nici de ce nu a existat vreo trecere sau vreo explicație. *gata cu spoileru’*

Cred că este o alegere bună dacă vă plac distopiile și vreți să citiți ceva care se abate de la ideile cărților-standard-pentru-adolescenți.

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n2.png 

Masamune-kun no Revenge (2017)

83709l.jpg

Titlu en: Masamune-kun’s Revenge

Nr. episoade: 12

Durată episod: 24 min.

Premieră: Iarnă 2017

Gen: Harem, Comedy, Romance, School, Shounen

Scor MAL: 7.06

Informații preluate de pe myanimelist.

Masamune-kun a fost respins încă de când era mic de către frumoasa Aki Adagaki. Suferind profund și fiind numit de aceasta ‘Piggy’, Masamune se hotărăște să se răzbune, peste ani fiind unul dintre cei mai râvniți și frumoși tineri din liceu. Planul lui de răzbunare? Să o facă să se îndrăgostească de el ca mai apoi să o refuze în cel mai crud mod. Totul pare perfect: ce ar putea merge rău?

Masamune-kun no Revenge cred că este singurul anime al anului 2017 pe care l-am urmărit cap-coadă. De când a apărut tot urmăream câte un episod în perioadele în care voiam ceva chill, relaxant și puțin amuzant. Ideea întregului anime este una stupidă, iar umorul nu e este într-atât de bun încât să ți se pară că merită cu adevărat urmărirea lui. Pentru mine a fost un anime mediocru, care a reușit să mă relaxeze sau să mă enerveze în funcție de tematica fiecărui episod în parte. Tot anime-ul e format din diferite strategii prin care Masamune încearcă să ajungă la inima lui Adagaki. strategii de-a dreptul stupide, dar pe care fiecare le-am văzut în viața de zi cu zi. De la încercarea de a te preface că ești un erou fără de frică până la romanticul incurabil. 

Pe la jumătate m-am gândit să renunț la urmărirea lui (pe principiul sunt mult mai multe anime-uri bune pe care nu știu când o să ajung să le urmăresc). Am continuat totuși, iar fiecare element care apărea era mai stupid ca precedentul, o stupizenie amuzantă pe alocuri. E puțin absurd anime-ul, toate personajele care intervin pe perioada narării sunt personaje cu interese sau care se îndrăgostesc la prima vedere; nu avem personaje complexe de care să-ți placă, totul e dat pe față imediat, iar tot ce ne aduce finalul e incredibil de previzibil.

Din foarte multe puncte de vedere nu îl pot recomanda, cred că doar dacă vă place genul comedy, romance și ați văzut tot ce era posibil până să vă faceți timp pentru ăsta.

5/10

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n2.png

 

Secretul regelui nemuritor de M.M. Țara

Baladele Nlithiei: Secretul regelui nemuritor este cartea a cărei acțiune se petrece cu 14 ani înainte de cea din Inima dragonului. Eu le-am citit în ordine inversă și nu a fost deranjant. Prologul vorbește de întâmplarea care i-a pus pe Asht și Lied în posesia celui mai important instrument magic, octionul. Avem parte de un rege nemuritor, trădări și un roman action-packed. secretul-regelui-nemuritor-coperta-site.jpg

Cam așa sună sinopsisul: 

Barzi de meserie și hoți de vocație, Lied și Asht pun la punct lovitura vieții lor: un plan nebunesc de îmbogățire, executat într-o singură noapte. Însă, cineva are alte planuri cu ei și, împotriva voinței lor, se trezesc prinși într-o conspirație la curtea regală a Osei. Ca să scape cu viață, cei doi trebuie să îl jefuiască pe misteriosul suveran, supranumit Regele Nemuritor.

Prologul m-a lăsat puțin cam rece. Avem același stil de scris, aceeași ingeniozitate și aceleași personaje. Mă așteptam să găsesc ceva mai autentic, mai febril. Acțiunea mi s-a părut de-a dreptul haotică. Toată acțiunea mi s-a părut pe fugă, comprimată în mult prea puține pagini și cu explicații la fel de puține. Apar personaje care mi s-au părut absolut inutile pentru toată cartea (Siope, fata care cântă la oction pentru rege), iar Asht și Lied sunt mai puțini extraordinari ca niciodată. Din Inima dragonului rămăsesem cu impresia că Asht și Lied sunt genul de eroi de care n-are cum să nu îți placă (gen Robin Hood), dar atitudinea lor din Secretul regelui nemuritor mi s-a părut de-a dreptul banală. Nu sunt niște eroi, sunt doar niște copii mult prea interesați de propriul-bine ca să poată să-și îndeplinească promisiunile.

Mi-a plăcut stilul de scriere și povestea: ideea de instrument cu puteri neimaginabile ce putea să ofere nemurire oamenilor. Cred că toată seria lui M.M.Țara este o serie care s-ar potrivi mai mult unui copil. Cred că un copil s-ar bucura mai mult de aura de magie și aventură pe care o imprimă cartea.  Recomand  Inima dragonului dacă sunteți interesați de o călătorie fantasy pe cinste!

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n2

AntareSFest 2017: o scurtă părere

Între 8 și 10 septembrie a avut loc ANTARES FEST, un festival ce a strâns SF-iști din toată țara, în Brașov. Eu am fost în 8 și 9 septembrie și am ajuns să prind o mare parte din program. Încă de pe afiș ni s-a promis science-fiction, fantasy, știință și tehnologie, mituri și legende. Pot spune că am avut parte din plin de manifestări care mai de care mai SF.

Am ajuns pe la 5 seara (chiar la deschiderea primei zile de festival) și cum am intrat în cameră am dat de o figură prietenoasă. Era Deea, editor Crux Publishing, care venise de la București și adusese cu ea un întreg stand. Bineînțeles, am găsit și doi autori Crux acolo: Rodica Bretin, care cu ocazia Antares Fest a avut și deschidere de carte (Ecouri din tenebre), și Anamaria Bancea, care în iunie a debutat cu romanul Restituirea. După ce ne-am instalat și am vorbit puțin cu Deea am dat o tură propriu-zisă de Antares.

22140351_1548539888539681_1454132084_o.jpg

Încă de la început am observat niște desene afișate pe câteva panouri. Erau comics-uri create de pasionați și creatori de gen. Mi-au atras atenția desenele Alexandrei Gold, foarte vii și expresive, timp în care cineva ne-a vorbit despre povestea din spatele fiecărui desen afișat.

22054456_1548540055206331_1737121856_n.jpg22091883_1548540001873003_624622250_n.jpg

Am așteptat să mă întâlnesc cu niște autori cărora le citisem recent romanul. Este vorba despre Dănuț Ungureanu și Marian Truță, de la care am vrut neapărat un autograf pe Vegetal, probabil una dintre cele mai interesante cărți SF citite de mine în ultima perioadă.

22070581_1548540245206312_1844018202_o.jpg22095289_1548540198539650_987480666_o.jpg

Am întâlnit-o pentru prima dată pe Doina Roman (autoare Pragul). Împreună cu Dănuț Ungureanu, Liviu Surugiu, Florin Purlucă, Rodica Bretin și Nic Dobre a avut un întreg panel în care a vorbit despre cât de greu este să publici în afară, moderator al discuției fiind Michael Haulică.

Surpriza întregii seri a fost chiar panelul unor bloggeri de carte de la noi. Georgiana Vlădulescu a prezentat împreună cu încă câțiva bloggeri cum este să fii blogger de carte în România, ce mai citesc oamenii acum și cum e să ai un club de carte virtual. 

AntareSFest a fost ceva destul de interesant pentru mine, citesc SF din când în când, iar Festivalul Antares a fost o ocazie de a cunoaște oamenii din spatele cărților pe care le citesc. Abia aștept următorul târg de carte!

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n.png

 

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași 2017

Revin cu a doua postare din cadrul seriei în care vă prezint două evenimente la care am fost și unul la care voi merge. Astăzi am ales să vă povestesc pe scurt despre experiența mea la Filit 2017.

logo270x119

În perioada 4-8 octombrie a avut loc Festivalul Internațional de literatură și traducere Iași. Filit-ul este un eveniment ce a adus în Iași peste 600 de invitați și a pus în acțiune peste 400 de voluntari.  Dintre cei prezenți s-au numărat: laureatul premiului Nobel pentru literatură din anul 2000 Gao Xingjian și Jeff Lindsay, creatorul faimosului personaj Dexter Morgan. De asemenea, puteam să alegem conferințe în care să stăm de vorbă cu Kari Frederikke Brænne, Nuruddin Farah, Jan Koneffke, Olga Tokarczuk, György Dragomán ș.a.m.d. Dintre autorii români nu au lipsit Marian Coman, Dănuț Ungureanu, Alexandru Lamba și Filip Florian.

În 5 octombrie, chiar când am ajuns, deja aveam în minte o listă cu autori pe care voiam să îi văd neapărat. Abia în 6 am ajuns la prima conferință. L-am întâlnit pe Nuruddin Farah, un autor al cărui roman ‘Ascuns la vedere’ așteaptă de ceva timp în wishlistul meu. A fost o conferință interesantă, iar ceea ce mi-a rămas au fost chiar cuvintele sale de sfârșit prin care ne spunea cum frumusețea nu se găsește în diferențe, ci în asemănări.

Am fost foarte impresionată de oraș pe durata șederii. Foarte multă cultură, pe la fiecare colț găseai un afiș cu un eveniment, o piesă de teatru sau chiar un festival ce va avea loc. Un oraș cu muzicieni ambulanți ce îl interpretează pe Beethoven, cu o grămadă de străduțe ticsite de clădiri vechi, cu un pub ce avea zeci de sortimente de bere. 

22447394_1559155964144740_1596942358_n

Am fost dezamăgită când am văzut că evenimentul ce o aducea pe Svetlana Alexievich a fost anulat. Totuși, l-am văzut pe un alt laureat al premiului Nobel, Gao Xingjian. Am luat parte la conferința acestuia. Accentul a căzut destul de mult pe romanul său, încă netradus la noi, Muntele vrăjit. A vorbit destul de puțin despre plecare sa din China și ce înseamnă să trăiești câteva decenii într-un regim total diferit față de cel în care ai crescut. Mi-ar fi plăcut să aud mai multe despre el și despre ce a însemnat cu adevărat China și câștigarea unui premiu Nobel. 

22385132_1810191285675312_439845128_n

Seriile F.I.L.I.T. s-au încheiat cu mult-așteptatul Jeff Lindsay. Un final glorios pentru un festival atât de mare. Jeff Lindsay este autorul seriei care îl are în centru pe Dexter Morgan, faimosul personaj de pe urma căruia s-a făcut și un serial TV în 2006. Jeff Lindsay a venit degajat pe scenă, ne-a vorbit despre cum l-a creat pe Dexter, despre familia sa și numeroasele joburi pe care le-a avut. A reușit să facă o atmosferă foarte destinsă care a fascinat întreg publicul. Jeff Lindsay, pe lângă rolul de autor, reușește să facă un întreg public să râdă prin prisma celor mai dubioase glume.

22407413_1559154737478196_1180847426_n

22450747_1559155800811423_389452955_o

După 3 nopți în Iași m-am reîntors acasă cu un teanc de cărți luate la reducere și cu un teanc adițional de cărți cu autograf. FILIT a dispus de o organizare extraordinară și de niște invitați incredibili, FILIT în sine este definiția unui festival de literatură adus la cele mai înalte standarde. 

Pentru mai multe detalii legate de organizare, invitați și conferințe vă recomand să intrați pe site-ul celor de la FILIT.

Yuki21361265_1529558940437776_681632319_n

PS: Am făcut și un video legat de FILIT 2017! (:

Crux Publishing la Gaudeamus

Tocmai ce am primit un comunicat de la Deea cu privire la ce lansează Crux Publishing la Gaudeamus! Have a look!

23602236_1787464644629612_872569644_n (1)

Editura Crux Publishing are plăcerea să vă invite la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus 2017. Evenimentul are loc între 22 și 26 noiembrie la Romexpo București, în pavilionul central, iar noi vă așteptăm pe nivelul 3.20, la standul 102. Așa cum v-ați obișnuit deja, vom fi acolo cu noutățile toamnei, pachete-cadou, câteva mici surprize, scriitori, colaboratori, promotori, veselie și literatură de cea mai bună calitate. 

Momentul anului îl reprezintă lansarea celor două volume noi pregătite pentru cititorii noștri, alături de cele trei volume publicate deja în vara acestui an.

ZIUA, ORA ȘI LOCUL:

Sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 15.00, standul editurii Crux Publishing (102)

CE LANSĂM NOU LA GAUDEAMUS 2017

Secretul Regelui Nemuritor: Un prolog, de Mircea M. Țara

Invitat speciali: Ana-Maria Negrilă (scriitoare)

Cover_site-1024x304

Nici nu a trecut un an de la debutul lui Mircea Țara cu romanul high-fantasy Inima Dragonului, că tânărul autor ne face un cadou nesperat: o nouă baladă de pe tărâmul Nlithiei, avându-i ca protagoniști pe Lied și Asht: Secretul Regelui Nemuitor.

Suntem cu 14 ani înainte de aventurile din Nisal și explorăm cetatea Osei alături de cei doi barzi care desigur că nu se pot abține să nu se bage în belele. Ceea ce pare la început o simplă spargere devine însă o cursă pe viață și pe moarte – la modul cel mai propriu. Intrigi de palat, un suveran misterios și necruțător, creaturi bizare, inventatori nebuni, magie și un secret care îi poate costa capul pe aventurierii noștri preferați, toate superb împletite de mâna sigură a lui Mircea, care, ca un Tolkien în devenire, știe ca nimeni altul să creezi lumi, personaje și suspans.

Povestiri de la marginea realității vol. 2, de Dan Rădoiu

Invitat special: Mihaela Apetrei (scriitoare, promotor literar)

cover-radoiu-1024x304.png

La doi ani de la apariția primului ghid de explorare a lumilor de dincolo de vălul realității, Dan Rădoiu ne surprinde cu volumul al doilea al Povestirilor, de data aceasta jucându-se cu nuanțe de negru și roșu închis. Ca de obicei, vă puteți aștepta la personaje bizare, intrigi nebunești, cadre spectaculoase și o lume cu susul în jos, în care cel mai mic element al concretului imediat se poate transforma într-un adevărat portal spre o cu totul altă dimensiune.

Ambele volume sunt disponibile pentru precomenzi până pe data de 26 noiembrie, cu 20% reducere și autograful autorilor. Livrările încep din 28 noiembrie. Ca de obicei, transport gratuit prin curier!

CE LANSĂM DEJA PUBLICAT

Restituirea, de Anamaria Bancea

Invitat special: Dan Rădoiu (scriitor)

Roman-Restituirea-Anamaria-Bancea

În romanul Restituirea, parcă și existența însăși pare să își târască papucii prin canicula bucureșteană, fără să îi pese prea mult de oamenii care trec prin ea. În trupul împuținat de ani al Aureliei Puchici arde dârzenia tuturor acelor femei de viță nobilă pe care istoria le-a îndoit de mijloc, dar nu le-a frânt. Prin cabinetul avocatului Cruțescu s-au perindat mii de hârtii și povești de familie, dar nici una nu seamănă cu acea adunătură bizară de străini, legați de sânge, dar despărțiți de viață. Pregătiți de întâlnire, doamna Puchici și domnul Cruțescu se pun pe treabă. În același oraș, dar parcă în universuri paralele, Eugenia, Mimi, Mihnea și Dodo sunt mai vii ca niciodată, treziți brusc din toropeală de sunetul telefonului. Este destinul, care îi anunță că are de plătit câte o datorie fiecăruia dintre ei.

Recolta roșie, de Răzvan T. Coloja

Invitat special: Alexandra Medaru (scriitoare, critic literar)

recolta-rosie_front_small-656x1024

În romanul Recolta roșie, scriitorul premiat național Răzvan T. Coloja îndrăznește, în același stil transgresiv cu care ne-a obișnuit, să „atace” însăși instituția bisericii, orice nume ar purta ea. Nici un tabu, nici un mit, nici o credință, nici o cutumă nu rezistă analizei scriitorului – rece, nemiloasă, tranșantă, șocantă prin sinceritatea sa. Păcatele clerului sunt scoase la iveală de personajul-narator și apoi bine acoperite, căci acesta este rolul pe care îl joacă: PR-ul din umbră, omul bun la toate, anonimul care salvează imaginea instituției și face orice ca adevărurile să nu iasă la iveală – contra unor sume deloc de neglijat.

Într-o lume marcată de extremism religios și de ample scandaluri publice implicând clerul, cartea lui Răzvan T. Coloja reprezintă o palmă aspră pe obrazul ipocriziei religioase. „Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora”, se spune în Geneză, dar în romanul Recolta roșie, Sodoma și Gomora sălășluiesc în sânul bisericii, nu dincolo de zidurile ei…

Biblia nihilistă, de Ștefan Bolea

Invitat special: Petrișor Militaru (poet, critic literar, publicist)

biblia-nihilista_stefan-bolea

Cosmopolit filosof al culturii, succesor al lui Nietzsche și al lui Cioran, totodată exponent al titanismului și chiar al satanismului (artistic, nu „religios”!) byronian, Ștefan Bolea „atacă” în Evangheliile sale sinele, societatea, Universul, chiar divinitatea. Dar „gâlceava înțeleptului cu lumea” nu are decât aparent – sau, cel mult, selectiv – un scop anihilator: asemenea monstrului lovecraftian nimicit de reflexia propriei imagini, trebuie să ne cunoaștem tarele pentru a le elimina.

Delectându-ne cu aforismele poetice, ni se relevă speranța mascată de necesitate – credința în materialul acum pervertit, dar esențial superior, din care e plămădit nu atât omul, cât umanistul. Căci opera și personalitatea lui Ștefan Bolea sunt unele de răscruce, punct de intersecție a două căi binecunoscute generației `90 și pe care gânditorul nostru refuză încăpățânat să le abandoneze: calea artei și calea libertății.

Oliviu CRÂZNIC (Critic literar, autorul volumului de colecție Ceasul fantasmelor)

 

Cruxienii vă așteaptă, așadar, la Gaudeamus 2017, între 22 și 26 noiembrie 2017, la standul 102, pe nivelul 3.2, în pavilionul central al Romexpo.

Nu uitați că puteți comanda volumele Secretul regelui nemuritor și Povestiri de la marginea realității 2 cu 20% reducere, autograf și transport gratuit până pe 26 noiembrie.

De asemenea, așteptăm cu drag să ne reîntâlnim fanii și susținătorii sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 15.00 pentru a lansa noutățile și a ne bucura de literatură împreună!

21361265_1529558940437776_681632319_n2

Yuki

Libmag: o librărie cu diversitate!

Săptămâna trecută m-au contactat cei de la Libmag, o librărie plină de diversitate ce și-a deschis de puțin timp ‘porțile’ către cititori.

libmag.ro.jpg

Am intrat pe site-ul lor cu interes, iar primul lucru care mi-a atras atenția a fost chiar abundența bannerelor pe care vedeam fel de fel de reduceri și promoții: ‘Polirom de la 7,99’, lichidări de stoc de la diferite edituri și promoția prin care cumperi 2 cărți și a treia este gratis. Dădeam click după click în căutarea cărților care mă interesau, iar Libmag mi-a oferit o varietate de genuri literare, de la cărțile lui Hawking până la volumele lui Dostoievski.

Prima comandă a mers repede, am primit coletul în 2 zile, iar la orice nemălurire pe care am avut-o mi s-a răspuns în doar câteva minute. Am fost mai mult decât mulțumită de Libmag. Mi-a plăcut promptitudinea cu care se lucrează la Libmag, diversitatea cărților și prețul la care am găsit volumele care mă interesau. Echipa în sine este una foarte rapidă în ceea ce înseamnă o comandă. Recomand cu încredere!

Yuki

21361265_1529558940437776_681632319_n2.png