”Așa merg lucrurile!” Kurt Vonnegut și al său abator 5.

 

abatorul-cinci_1_fullsize.jpgTitlul: ‘Abatorul 5 sau Cruciada copiilor. Un dans obligatoriu cu moartea’

Autor: Kurt Vonnengut

Titlul original: ‘Slaughterhouse-Five’

An apariție: 1969

Traducere: Art, 2014, trad. de Rodica Mihăilă

Rating:five-stars.png

 

Recenzia nu conține spoilere!

1945. Bombardarea Dresdei de către britanici și americani deopotrivă. Billy Pilgrim stă ascuns într-un depozit de carne împreună cu câțiva refugiați americani, așteptând ca bombardamentul să se oprească în timp ce 135.000 de oameni vor muri la suprafață.

Billy Pilgrim. Un bufon al războiului, un observator tăcut al carnagiului, mai mult bolnav decât sănătos, mai mult visând în aripa spitalului decât cu arma pe front. Și totuși Billy reușește să supraviețuiască, sfidând raporturile spațio-temporale, fiind un călător trecut/viitor.

Kurt Vonnegut scrie cu măiestrie un roman despre extratereștri, război și călătorii în timp, roman ce acaparează cititorul prin umorul negru, ironia și ideile aberante pe care le prezintă. 

Mă declar vinovată: Kurt Vonnegut m-a șocat într-un mod în care niciun autor nu a reușit vreodată să o facă. Dacă te-ai întrebat vreodată cum arată un personaj tip Camus (absurdul existenței) pe fundal de război și extratereștri atunci cred că ar trebui să citești ‘Abatorul 5’! 

Începutul a fost pentru mine unul greoi. Mi-a luat primele 50 de pagini să mă obișnuiesc cu stilul și toate scindările trecut/viitor; deja, de la pagina 100, citeam cu aviditate fiecare paragraf. Mi s-a părut că toate elemente se potriveau, erau bine legate între ele, iar pentru prima dată nu te mai interesa ce se întâmplă cu Billy, ci cum se construia povestea. M-am simțit de parcă aș fi citit un roman pavlovian, fiecare element era legat de un altul, fiecare acțiune avea o reacțiune ce îl putea duce pe Billy fie în trecut, fie în viitor. 

Billy devine fanul unul scriitor sf în timpul războiului, povestindu-ne pe parcursul romanului tot felul de idei întâlnite în cărțile sale: grădini zoo pentru oameni pe planete extraterestre, copaci care fac bani și diamante, călătorii în timp ș.a.m.d. Odată cu derularea acțiunii ai impresia că Billy este un personaj al lui Kilgore Trout (autorul de sf), fiind victima acelorași întâmplări derulate la infinit. Ideile lui Trout mi s-au părut geniale, iar călătoriile lui Billy până pe planeta Tralfamadore m-au lăsat mai mult decât intrigată. 

Mi-au plăcut ideile filosofice strecurate pe alocuri, Billy este adeptul unei ideologii prin care se crede că nu poți schimba ceea ce se întâmplă, că tu poți muri, dar de fiecare dată ajungi să retrăiești aceleași momente. Mi-aș fi dorit să fie mai bine dezvoltate toate ideile; în sine, romanul mi s-a părut foarte interpretabil. 

Expresiile din roman mi s-au părut neobișnuite și amuzante (‘Închide dracului ușa aia, strigă cineva la Billy. Te-ai născut în staul?’, ‘Maggie era cam prostuță, dar avea harul senzațional de a te îndemna să faci copii’). Stilul de scriere este impecabil, cititorul ajungând să devoreze romanul în cele din urmă.

Vonnegut aduce ceva nou literaturii prin acest roman: o călătorie neobișnuită prin mintea omului și o neașteptată relatare despre război. Scenele războiului mi s-au părut realist descrise, pe alocuri fiind strecurat umor negru și câte o replică de ‘Așa merg lucrurile’! la fiecare eveniment nedrept ce avea loc pe front. Bombardarea Dresdei este unul dintre momentele istorice despre care s-a vorbit foarte puțin, dar care a făcut mai mulți morți decât bomba de la Hiroshima. 

Mi-a trezit emoții destul de controversate: pe de-o parte tristețe, iar pe de altă parte entuziasm și curiozitate. Este pentru prima dată când am citit o carte despre bombardarea Dresdei și este pentru prima dată când găsesc o lucrare atât de autentică despre război. Cartea aduce o atmosferă plină de teroare, nebunie și umor, iar asta îl trece pe cititor prin o grămadă de stări contradictorii. Mi s-a părut un roman extraordinar de bun, ajuns unul dintre preferatele mele. Totodată, îl consider un roman diferit, foarte diferit de literatura pe care am citit-o până în momentul ăsta. Atâtea elemente neobișnuite, incredibile, ciudate, structurate atât de bine într-un roman de doar 200 de pagini! Cred că așa arată lucrarea unui artist adevărat!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Art!

YukiGRR.png

Anunțuri